agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-11-25 | |
Una din bucuriile evreului de rând este desigur Purimul, o zi specială în care poporul ales sărbătorește de peste 2500 de ani recuperarea porțiunii estice a acestuia, aflată ca de obicei în istorie la ananghie și în plin preprogrom, urmare a decizie și dorinței primministrului Haman de a-l mai rări, eventual până la urzeală
Acțiunea biblică se petrece în Iranul acelor vremuri, în timpul mandatului imperial al domnului Ahașveroș (cunoscut și ca Xerxes I). Luminatul împărat câștigase alegerile în toate cele 127 de satrapii întinse din Etiopia până în India pregătindu-se intens de altele, prin zona Greciei antice, așa că mai lăsa din grijile guvernării și unui tânăr cu inima mare deși nu foarte iubitoare de evrei, domnul Haman. Treaba ar fi mers poate destul de bine dacă nu ar fi existat circumstanța că, într-una din ședințele periodice de primenire pe criteriu de vârstă și celulită a haremului, preamăritului să-i cadă ochii, brațul păros și toiagul întărit pe o tânără de religie mozaică, domnișoara Hadasa. După o curtare intensă, de numai 3-4 perechi de palme, aceasta este numită responsabilă de atenuarea erecțiilor regale, botezată Esther și acceptată ca fiind una din nevestele bărbosului. O dată cu ea și-a făcut apariția în capitala imperiului, ingenios numită Persepolis și domnul Mordehai, unchiul prințesei, cunoscut om de afaceri și bancher, numit de Xerxes după una din ședințele mai deosebite de consfătuire cu Esther, citez, „Guvernator peste ce vrea păsărica ta dulce”. Între Haman și Mordehai a apărut cu repeziciune un conflict, vizibil îndeosebi cu ocazia rectificărilor bugetare, ceea ce nu i-a căzut bine premierului cu sânge fierbinte, mai ales că acestea erau însoțite de obicei și de îndemnul de a-l pupa, de nu-i convine, pe zona operată. Întrucât icniturile nocturne ale majestății sale aflate la masaj cu finalizare nu au permis o abordare directă a problemei, bietului Haman nu i-a rămas decât să simplifice problema și să îi strecoare lui Ahașveros, în una din zilele de stop ale împărătesei, zile în care măritul oricum era galeș și semna orice, edictul prin care conaționalii lui Mordehai, neamurile acestora, șeptelul și prietenii de pe o rază de 2 kilometri să fie trimiși de urgență la o consfătuire pe teme paradisiace cu creatorul lor. Mordehai s-a prins destul de repede de decizia de suspendare a respirației conaționalilor săi, poate și datorită unor aluzii de bun simț făcute de Hasan de tipul „mai vedem noi țărane cine o să tragă de operație și cine nu” și, îngrijorat s-a dus la Hadasa să-i spună să lase dracu îmbufneala și migrena că paranoicul le coace ceva. Femeie maleabilă Esther a admis că, deși probabil Xerxes nu o merită, că vorbește urât, scuipă pe jos și nu i-a mai adus o floare de luna trecută, nevoile neamului său sunt mai importante și și-a călcat pe inimă, mergând spre iatacul imperial, unde a găsit prealuminatul cu toiagul în mână. Și, așa cum se citește în fiecare sinagogă, văzând-o că vine, „ împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc pe care-l ținea în mână; Ester s-a apropiat și a atins vârful toiagului” (Ester, 5:1-2)”. Cei mai mulți dintre noi știu că, o dată vârful toiagului atins, nu există nici dorință a nevestei care să fie ignorată, nici Hasani care să nu fie de prisos, astfel că sfârșitul acestei intrigi din antichitate îl găsește pe fostul prim ministru și cei zece copii ai lui în plin proces de împăiere. Acest frumos succes al diplomației evreiești este sărbătorit de atunci an de an, chiar la multă vreme după ce Xerxes I a pierdut alegerile de la Salamina, fiind la rândul lui scopit după aceea în cursul procesului politic ulterior. Este un prilej de bucurie pentru evreul de rând, existând și relatări disparate că de ziua aceasta s-ar împărți daruri și milostenii. Frumoasa poveste, într-o formulare un pic diferită față de a mea, este citită prin sinagogi, fiind important și obligatoriu a fi ascultată de toată lumea. O particularitate a acestei citiri este și aceea că, la numele infamului Hasan congregația huiduie și clincăne în ideea de a face pierdut pe vecie numele celui care, acum 2500 de ani, s-a pus cu un evreu șmecheraș și o evreică nurlie. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate