cu fiecare zi împreună am murit puțin câte puțin,
orice pas către tine era unul spre uitarea care avea să vină,
oricum asta e o lege a firii, iar noi nu am fost zei:
m-am hrănit cu visele tale, tu cu zâmbetele mele fugare,
ne-am legănat înlănțuiți în același somn zbuciumat,
am băut însetați unul din celălalt,
până am dobândit aceeași culoare și același gust,
n-am știut însă că timpul e o fata morgana,
oare când s-a prelins printre degetele mele de fum?

azi ai închis ultima fereastă dincolo de care am fost fericiți,
lumina speriată s-a ascuns în umbrele de pe pereți,
din prima clipă ai știut când și cum vom dispărea unul într-altul,
ne dansează pe obraz lacrimile îmbrățișate de rămas bun,
îți împachetezi depresiile, crengile cu care m-ai tot respins și
mi-ai tatuat un „no more” pe glezna dreaptă,
umbra minaretului și pașii noștri din orașul fantomă,
melodiile pe care n-am apucat să valsăm împreună,
îmbrățisările pe care doar le-ai visat și nu le-ai trăit,
ascunzi în buzunare nălucirile țigărilor tale de foi

îmi iau înapoi întrebările la care nu mi-ai răspuns,
sârma ghimpată cu care mi-am împrejmuit inima când mi-a fost dor
și nu am vrut să recunosc că-mi lipsești,
toate flăcările care nu au reușit să te dezghețe,
mângâierile tandre în care te-am simțit o clipă doar al meu,
cadoul de crăciun pentru tine – eau de toilette dior fahrenheit 100 ml,
amarul tortului de ciocolată mâncat cu aceeași linguriță
îmi iau scoicile în care îmi ascultai vocea dacă te simțeai singur și trist,
marea care nu a reușit să ne cuprindă singurătățile într-un singur val,
ascund într-o arcă pescărușii care nu s-au legat la șireturi,
veverițele, aricii, ursuleții și toate animăluțele pe care le-am crescut împreună
îți las în schimb șapte vapoare naufragiate pe maluri


în jurul nostru e gol, eu tac, tu taci...
două iubiri pot ajunge într-o singură noapte
flori de colț uscate-ntr-o carte