agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-16 | |
fetița cu nokia
în fiecare dimineață de vineri îmi repetam la omul pustiu nici îndoiala nu trage porțile ahmadyyiei se desfăceau și mulțimea țîșnea pe străzi ca sângele ce acoperă o vitrină pe care scrie halal meat bismillah strigau labradorii ce amușinau ghindele bismillah strigau egretele prefăcute în drone pentru că au privit înapoi bismillah striga curatorul din tate apoi se transforma în pirită fetița cu nokia se strecura greu printre suv-uri hijabul verde o oprea brusc din creștere căuta un număr un zid sau ceva să-i țină de cald la anderseni nu era nimeni acasă doar un pitic de plastic ciobit de o vespă mi-ar fi plăcut să cred că în cele din urmă și-a găsit locul condurii ei scîlciați n-au lăsat nicio umbră țin minte doar că plîngea ținînd orizontul de mînă de parcă orizontul ar fi fost necunoscutul despre care părinții spuneau că nu e bine să stăm de vorbă cu el * humus dacă mă mai doare ceva e faptul că n-am reușit niciodată să mă arăt trupului ca îngerul păstorilor de la fátima și să-l fac să creadă în mine cînd eu vreau să-mi fie frig trupul meu caută numai căldură cînd eu vreau s-o iau de la capăt să uit cine sunt ce-am făcut să fiu așa cum am vrut-de încredere- ca un veteran în echipa de rugby din merton trupul meu spune ajunge mai rău decît să te faci vinovat de ceva e să nu-și aducă aminte de tine nici măcar cei care dau de pomană în duminica tomei * luminile din blackfriars noapte e atunci cînd arhiepiscopii Londrei învie ca după un somn bun de amiază se-adună la un pahar de cidru și rîd de mulțimea turiștilor cu gopro hero 4 se miră de prețul tabacului ceaiului taxa de intrare în westminter abbey aprind ruguri imaginare pe care arde nefericitul curtois care-a luat cinci de la totenham în prima zi a noului an neoanele au eclozat lumina începe marea migrație sub roțile ambulanțelor străzile freamătă ca niște adolescente care-și ating curioase întîia oară sexul recunosc puțin rușinat că am nevoie de oameni doar atunci cînd mi-e bine îmi tot spun că nevoia de oameni e un dar de la dumnezeu pînă și el după ce a făcut lumina a creat omul s-o țină aprinsă ca să nu doarmă pe întuneric * old virginia tobacco acolo aș fi putut să trăiesc fără vreo slujbă stabilă aș fi făcut doar fapte bune ferestrele aveau stickere care ne îndemnau să salvăm spitalul st helier la televizor animalele singure căutau oameni în metrou oamenii singuri căutau animale aș fi putut chiar s-o fac pe statuia moartă în trafalgar square cînd lumea s-ar fi săturat de statui vii dacă aș mai fi avut timp aș fi învățat și cum să rulez tabacul de frică am încercat să dorm cu ochii deschiși într-o încercare stupidă de a-i ține pe toți aproape mi s-a spus tot mai des că cei la care ții pot să dispară dacă-ai clipit o secundă a fost nevoie de o dimineață cu taximetrist indian și bagaje făcute în grabă să-mi dau seama că moartea nu ne vrea răul dacă asta ar însemna ca timpul să stea în loc și să trăiești nesfîrșit un moment la alegere * cînd maya rîde noaptea se lasă cu zgomot ca un grilaj peste vitrina unui magazin thailandez din apartamentele sociale sfinții ies pe furiș îi poți recunoaște după aburul respirației în timp ce așteaptă să se deschidă magazinul de bonguri cînd maya rîde luna trage aer în piept și se-nalță mai sinceră ca un condamnat pe nedrept sigur de achitare pereții bisericii theresa of child jesus sunt plini de versete căldura m-acoperă ca un tricou cu urme proaspete de lactație ca prin vis preotul jamaican vorbește despre omagiul celor trei magi engleza pocită îl face nesigur se chinuie să explice ce-nseamnă homage dar lumea înțelege fromage aproape de starea de veghe îmi spun că trebuie să uit cît mai mult și mai repede ceea ce nu țin minte n-o să mă doară cîteodată îmi vine să sap o groapă să mă afund în ea puțin cîte puțin poate așa o să mă fac tot mai mic n-am știut că pe măsură ce crești ți-e tot mai rușine să spui ceea ce simți probabil de aia intrările în muzee sînt gratuite nu te costă nimic să vezi un lucru bine făcut la timpul său * decorațiuni Regency și doare ca naiba cînd te împiedici de lucruri mărunte care-ți arată că timpul se poate da înapoi dar nu-l poți păstra cum ar fi o brichetă pe care scrie să rămîi calm și să vizitezi londra dintr-odată te cuprinde frigul și întunericul pe buze-ți revine gustul amar de tabac și ochii fratelui tău lucind ca-ntr-o cameră hiperbarică în timp ce faceți planuri de viitor digul vestic din brighton pe care l-a mistuit focul și pe care-și făceau poze transsexualii în căutare de cadre steampunk marea pe care o credeai mai sărată decît himenul unei femei care-a renunțat la un post de moderator radio și-a devenit asistent manager la o fabrică de teracotă galeria națională de artă pe care n-ai prins-o niciodată deschisă dar te-ai strecurat printre pancarte pe care scria strîmb homeless is not a crime mda nu e o crimă să intre totul în tine ca-ntr-un adolescent cu obezitate morbidă apoi să te plimbi tot timpul cu grijă de teamă să nu-ți plesnească inima ca o șampanie la trecerea dintre vieți |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate