Ca unul neieșit în lume, în lumea literară vreau să spun, mărturisesc că am fost de-a dreptul și de-a stângul încântat de fiecare dată când am fost invitat la vreo sindrofie scriitoricească, fie că a fost vorba de o ședință de cenaclu, de o lansare de carte, de aniversarea unui scriitor, de o tabără de creație literară, de un colocviu, de o conferință, de zilele unui oraș sau ale unei reviste, de un festival național sau internațional de literatură.
Nu știu însă de ce am spus de fiecare dată pas, de ce am refuzat sistematic să iau parte la întrunirile scriitorilor. Poate din timiditate, poate din orgoliu, poate din prejudecata că adevărata lume a scriitorilor este aceea din operele lor. Sau poate pentru că îmi era îndestulă lumea virtuală în care comunicam unii cu alții: emailul, blogurile, site-urile, facebook-ul, twiter-ul etc.
În ultima vreme însă, mai mult împins de la spa-te de colegi, prieteni și consoartă decât din propria-mi voință, am început să zic prezent la cele mai apropiate, geografic, întâlniri cu scriitorii. Așa am ajuns să-i cunosc îndeaproape pe “îndepărtații” bănățeni: Marian Odangiu, Mircea Mihăieș, Cornel Ungureanu, Robert Șerban, Veronica Balaj, Gheor-ghe Secheșan, Ilie Chelariu, Gheorghe Zincescu, Toma George Maiorescu, Gheorghe Schwartz, Ma-rian Oprea și mulți alții, pe care din lipsă de spațiu nu-i pot menționa aici. I-am mai cunoscut, tot cu ocazia împingerii de la spate, pe Mircea Dinescu, Radu Paraschivescu, Marius Chivu, Andrei Ruse ș.a., prezenți la Lugoj cu diferite ocazii.
Iar anul acesta, în primăvară, am avut bucuria de a-i întâlni la Timișoara pe Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Cassian Maria Spiridon, Aurel Maria Baros, Dan Mircea Cipariu, Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu, adică staff-ul literaturii române.
Apoi, în vară, am participat la Colocviile “Reflex” de la Băile Herculane, unde am avut bucuria de a-i cunoaște personal pe: Octavian Doclin, or-ganizatorul celor 14 ediții, pe Ion Pop, Vasile Dan, Ioan Matiuț, Dumitru Augustin Doman și Alexandra Gorghiu, ca să enumăr doar câțiva dintre scriitorii prezenți la colocviile revistei, care au avut o temă deosebit de interesantă: “Poezia criticilor - critica poeților”. Am mai spus prezent și la Festivalul Internațional “Porțile Poeziei”, de la Reșița, aflat la cea de-a patra ediție, unde am cunoscut-o pe distinsa doamnă Liubița Raichici, sufletul manifestării, și am avut bucuria de a urca pe scenă și a recita alături de poeți din Serbia, Muntenegru, Croația, Slovenia, Ungaria, Lituania, Grecia, Cehia, Italia, Franța și chiar Japonia.
Am încheiat anul la Cluj-Napoca, invitat fiind de Alexandru Petria, la “Zilele Ioan Slavici”, unde i-am cunoscut, printre alții, pe Mircea Arman, academicianul Alexandru Boboc, George Arion, Voichița Vereș, Gabriela Lungeanu, Nicolae Iuga, Ioan Pavel Azap, Alexandru Uiuiu, George Terziu, Ștefan Manasia, Liviu Uleia, Dan Iancu și, nu în ultimul rând, Paul Vinicius, care e cu totul altfel decât pe facebook, unde, urmare a unui răspuns prea “gingaș” din partea mea, mă blocase. Ei, bine, stând noi de vorbă față în față, la o carafă cu vin, am lămurit lucrurile și am obținut deblocarea, plus prietenia unui mare poet. De-ar fi fost numai asta, tot voi spune că sunt minunate întâlnirile cu scriitorii și nu știu de ce le-am evitat până acum.
Desigur că, în spatele acestor sindrofii scriitori-cești, cum le-am numit mai sus, se află instituții de cultură și autorități locale, oameni cu bani și, mai ales, oameni cu suflet, care depun eforturi considerabile pentru a-i aduce laolaltă pe scriitori, pentru ca totul să meargă strună. Ei merită apreci-erea și respectul nostru, pentru că numai cine nu a organizat în viața lui o întâlnire cu mai mult de zece scriitori, să zicem, nu știe ce înseamnă să aduni și să ții în armonie caractere atât de diferite.
Dar, după toate acestea, abia ieșit în lume, iată ce am găsit în Cultura, nr. 487, sub semnătura lui Nicolae Coande: “S-au înmulțit știrile care anunță în ultima vreme derularea în România a „celui mai mare festival de poezie“ pe care l-au putut vedea românii până acum. Fie că luptă pentru a fi numite capitale culturale europene, fie că nu fac asta, mai toate orașele însemnate din România își trec în agendă și la butonieră un festival de poezie unde se anunță că unii dintre cei mai mari, importanți sau titrați poeți din Europa sau din lume vin la ele acasă. Se pot vedea acolo chiar și poeți români, mai discreți cu gloria, dar cu o cotă în creștere – într-un puzzle care încearcă să reconstituie harta reală a poeziei contemporane”.
De o cu totul altă părere este, însă, Marius Chivu, care scrie în Dilema Veche, nr. 568: “Probabil cel mai bun lucru care s-a întîmplat, literar vorbind, în 2014, a fost efervescența festivalurilor literare. Și nu mă gîndesc aici la cele cîteva așa-zise festivaluri rezervate doar unor grupuri, cum se mai întîmplă prin București, sponsorizate de cîte-o primărie de sector, care se țin fără public, vreme de două zile, anunțate prin trei afișe A4. Mă gîndesc la cîteva festivaluri - unele mai festiviste, altele mai normale; cu buget sau independente; unele aflate la debut, altele ajunse și la a șaptea ediție; unele cu un profil clar conturat, altele în curs de găsire a identității, fiecare, așadar, cu dimensiunea și publicul lui –, festivaluri care au crescut mult în ultimii ani, fie datorită sponsorizărilor și bugetelor, fie datorită pasiunii, ambiției și determinării celor implicați; festivaluri care au pornit local, dar care au ajuns între timp să aibă invitați internaționali, și public de peste tot din țară, avînd în program nu doar lecturi și lansări, dar și dezbateri, și concerte”.
După ce le enumeră, în ordine calendaristică, pe cele mai importante, cred, în opinia sa (pentru că sunt mult mai multe, după știința noastră), Marius Chivu conchide: “literatura încearcă, astfel, să iasă din manual și din librării, începe să se manifeste în spațiile publice, să-și facă simțită existența. Mergeți la aceste festivaluri în 2015 – merită!”
Așadar, eu, unul, aștept invitațiile!
Nicolae SILADE