Celula de criză dura de mai mult de trei ore când, în fine, primordiile unui acord între cele patru figuri politice începură să se întrezărească.
Cabinetul prezidențial era plin de fum și președintele, domnul Lup, uzase de toată puterea lui de convingere în speranța realizării unei uniuni, în ceasul al doisprezecelea, a opoziției de stânga.
Paradoxal, deși reprezenta numai 5% din electoratul porcin, Guiț fusese cel mai greu de convins.
- Noi, Social Progresiștii cu Cozi Spiralate avem un ideal și, deși înțeleg șansa istorică pe care contextul actual politic ne-o conferă, atâta vreme când oferta dumneavoastră nu poate asigura partidului, reprezentat prin mine, decât un coteț din paie, nu cred că sunt șanse de a ajunge la un acord istoric.
- Oi vrea bârlog pe malul lacului, mârâi Mangaliță, reprezentantul Mișcării Suinelor pentru Democrație, o formațiune de tradiție adunând peste 50% din sufragiile exprimate în cocinele din mediul urban. Părerea mea este că în oferta domnului președinte încapi fără probleme, atât tu cât și alegătorul, dacă te vizitează vreodată.
- Este dezgustător să mai ai și pretenții când știi prea bine că la ultimele sondaje de opinie ale noastre operatorii sondajului au fost luați la bătaie de câte ori ți-au pomenit numele, preciză și Grohăilă, reprezentantul puternicului Partid Socialist cu Tentă Liberală a Porcilor cu Caracter.
- Domnilor, reluă președintele munca de convingere, în opinia mea oferta noastră acoperă în mod satisfăcător cerințele dumneavoastră. Este adevărat că în ce privește cocina dumneavoastră, domnule Guiț, structura ecologică propusă ca material de rezistență are o proastă reputație, pe undeva nemeritată, dar trebuie să admiteți că în caz de cutremur există avantaje incontestabile. Un alt element deosebit al construcției va fi desigur aerisirea foarte bună. Nu vă uitați că, aparent, noul sediu din lemn al domnului Mangaliță poate părea mai avantajos, numai în pielea dânsului să nu fii dacă dă de termite sau de ciuperci...
- Păi Grohăilă de ce primește cogeamitea palatul, cu termopane, penthouse și cramă? că nici măcar nu este clar dacă poate supraviețui următoarelor alegeri interne.
- Domnilor, în calitatea mea de Lup nu eram dator să vă fac nici un fel de propunere. Există la urma urmei atâtea măcelării și fabrici de cârnați despre care aș putea să vă vorbesc dacă aș vrea să vă impun o soluție. Am dorit însă să vă am aproape în acest efort de coalizare a forțelor noastre de stânga, acum că oficial Făt Frumos a plecat de la guvernare, formând o aripă tânără și lăsând guvernul Harapului minoritar. În context, o dată ce Liga gnomilor, Mișcarea pentru Progres a Orcilor și Falanga Vrăjitoarelor, Zânelor și Spiridușilor Nervoși mi-au dat deja adeziunea cred că nu este corect să ratăm acest moment unic, pe care îl așteptăm de atâtea sute de ani, doar pentru că coliba unuia din domniile voastre este de paie, alta de lemn și alta de piatră.
- Ce piatră, domnule, că e cogeamitea marmură de Carara, mai îngăimă Guiț, cu vocea totuși stinsă la aluzia prezidențială privind fabricile de cârnați
- Și să nu uităm că electoratul nostru așteaptă în continuare ca ziua de Sfântul Ignat să fie declarată în afara legii și sărbătoarea de Crăciun să fie zi de doliu și comemorare a victimelor genocidului, accentuă Grohăilă. Ne așteptăm ca asigurările voastre în ce privește noul statut de animale de companie a concetățenilor noștri să fie respectat în întregime și pastrama, caltaboșul și slănina să fie, o dată pentru totdeauna, trecute în afara legii.
- Domnule Grohăilă, în calitatea mea de președinte al tuturor, membru onorific al Ligii Vegetarienilor Convinși și membru fondator al organizației „Ghandi” a lupilor cu apucături de miei, aveți garanția cuvântului meu asumat. Epoca în care era acceptabil să sacrifici porci, oi, vaci și atâtea animale drăguțe și folositoare numai și numai din aversiune de tofu a trecut. Progresul societății noastre, acum că tirania prinților se apropie spre sfârșit este inevitabil și sunt absolut convins că, alături de celelalte formațiuni politice până mai ieri dezbinate, vom reuși să facem istorie împreună.
Întrunirea se scurgea pe nesimțite către un acord.
Dacă era să fie sinceri cu ei înșiși (exercițiu la care nu prea excelau, ce e drept) cei 3 porci politici nu se așteptaseră la condiții atât de bune din capul locului. O amânare cu 6 luni a Crăciunului pe anul ăsta și o intensificare a propagandei împotriva hipercolesterolemiei fusese tot ce crezuseră posibil a obține, așa că noile condiții oferite, necum niște cocine mai adecvate acțiunii militante pe care o duceau, erau condiții mai mult decât acceptabile.



O dată acordul semnat Lup, răsuflând ușurat, scoase din frigider un rulou de șorici și își strigă secretara
- Scufița... hai până aici puiule
- Ce e, mârâici? se auzi vocea femeii
- Hai că am rezolvat și cu flăcăii ăștia, vede-i-aș în wok. Auzi la ei, animale de companie, cred că o să râdă și cu curul orcile și gnomii dacă o să le zic să mănânce rucola și să plimbe râmătorii cu lesa antipurici. Gata, mâine am rezolvat cu nea Harapilă, 10 ani o să joace de-acuma bâza pe ouate cu Făt Frumos la pârnaie.
- Bravo, puiule
- Trebuie să recunoști femeie, când pune lupușorul tău osul la treabă se lasă cu lărgire, nu că n-ai ști. Ia vino încoace, că veni vorba ....
- Ce să zic, fleoșc. Așa îți spunea mă-ta, în rarele momente în care nu te scăpa în cap, că merge cu o femeie?
- Păi, sincer să fiu, dacă e să mă gândesc bine...
- Băi eu știam că ai gâtul, nu neuronul înțepenit. Nu neg că, din dragoste, nu am făcut unele mici indiscreții cu tine. Dar de ceva vreme tot văd că sari pe mine ca iedul pe căpiță și eu mă canonesc tot cu vuittonul de luna trecută, mama ta de obsedat chitros.
- Doar știi femeie cât de multă treabă a fost. Să rezolv eu treaba asta cu prinții mâine și gata, ne luăm o vacanță, fie în Împărăția Verde, la safari, fie în cea roșie, la snorkeling.
- Păi dacă tot ești atât performant să rezolvi atât de multe chestii singur, una în plus nu contează. Oricum nu e timp de frichineală, că trebuie să trec pe la bunica
- Bunica? Ai o bunică?
- Niciodată nu auzi un cuvânt din ce spun. Presupun că urechile alea sunt strict decorative, ca și căpățâna de altfel. Vag decorative.
- A, băbăciunea aia căreia îi duci tu Aspacardinul în fiecare joi și care ți-a împletit panoul ăla solar pe care îl porți pe cap. Ce mai face?
- Întreabă mereu dacă mă-ta nu poate face un efort să te primească înapoi.
- Deci nu poate fi vorba de una mică zici.
- Ba da, dar fără mine. Și dacă ai minte și fără tine.



Grohăilă era destul de nemulțumit.
Vila era într-adevăr frumoasă, deși părea un pic șubredă și întreținerea ei costa o avere.
În plus, de la schimbarea guvernului, nu mai primise nici un fel de înștiințare privind vreo negociere privind preluarea funcțiilor ministeriale promise. În partid se șușotea din ce în ce mai fățiș că fusese tras pe sfoară, sau că vânduse mișcarea pentru un conac în plus.
Grupuri de orci și de gnomi cutreierau străzile orașelor și nimic din comportamentul acestora nu sugera că vremea pastramei și a cârnaților trecuse. Și, judecând după numărul mare de globuri, brazi și lumini de pe străzi nu prea părea că măsurile privind transformarea zilelor de Crăciun în zile de doliu național progresaseră prea mult comparativ cu odioasa guvernare din trecut.
Lăsă, dezgustat, telefonul să sune, deși când acesta, după un minut, își reluă chemarea, răspunse fără chef
- Grohăilă?
- Mda. Care ești?
- Mangaliță. Ai auzit veștile?
- Ce vești
- Despre Guiț. L-au ridicat azi de dimineață.
- Cine l-a ridicat?
- Păi erau vreo doi. Două orci de fapt. Au sunat la ușă și i-au spus că trebuie să vină neaparat la palat că s-a eliberat o poziție doar pentru el și că tot guvernul îl așteaptă. Că numai el, Guiț, are posibilitatea să îi scoată din criză, dar să se grăbească, că nu au toată ziua la dispoziție, că mai trebuie să cumpere și rozmarin, sare, piper și condimente de pe drum.
- Dubios. Și i-a crezut?
- Băi, pare că nu. Dar pe urmă unul din ei a început să bată cu pumnul în perete și, se pare că acesta s-a prăbușit. Când au plecat au și luat de altfel o mână de paie cu ei, că cică au nevoie de ele mai încolo.
- Ciudat, ce crezi că o însemna asta?
- Habar n-am, mai ales că de atunci Guiț are mobilul închis. Dar hai că te las, că bate cineva la ușă.
Grohăilă închise telefonul fără o vorbă.
Deschise televizorul și schimbă canalele tăcut. De-abia pe ultimul dintre ele văzu poza lui Guiț, dar emisiunea părea mai degrabă un material promoțional de la nu știu ce fabrică de parizer, decât o știre adevărată.
Nu apucă să se lămurească pe deplin că auzi câteva bocănituri la ușa de la intrare
Vizorul îi decupă un grup de gnomi, orci și oameni destul de voioși. Un pet de țuică trecea din mână în mână și unul dintre ei părea a ascuți ceva.
- Cine sunteți, nu vă supărați, grohăi politicianul prin interfon
- Colegii de coaliție. Vești minunate domnule Grohăilă, domnul Lup tocmai a decis că s-a eliberat un post în guvern pentru domnia voastră
- Un post? Ce post?
- Un minister nou, specializat în primirea de pomană. Titlul oficial este de fapt chiar ăsta, Pomana Porcului și noi am venit să vă ajutăm să depuneți jurământul
- Ce ciudat, nu am mai auzit de așa ceva. E pe bune ?
Chicotelile din partea cealaltă a ușii erau din ce în ce mai distincte
- Absolut. Numai că trebuie să vă aranjăm un pic înainte, uite domnul frizer își și ascute briciul, că e ocazie, nu vrem să vă tăiați din greșeală
- Mie nu prea îmi vine a crede. E ciudat, 6 luni fără nici o ofertă de colaborare guvernamentală și acum, hodoronc tronc, chiar în ajunul marelui doliu național de Crăciun mi se oferă să devin Pomana Porcului. Ceva nu se leagă. Plecați vă rog de la ușă.
- Asta cu plecatul nu cred că are cum să ne iasă. În plus țara are mare nevoie de dumneavoastră în această zi așa că va trebui să intrăm noi după dumneavoastră dacă nu veniți de bunăvoie.
- Să intrați peste mine ? Voi nu vedeți ce castel inepugnabil am?
Un hohot de râs se auzi de la unul din musafiri.
- Ce e de râs? Cine ești?
- Sunt Hrebencescu. Eu am fost cel care m-am ocupat de achiziția materialelor, proiectul, concepția și construcția cocinei dumneavoastră.
- Deci știți în mod direct cât de imposibil va fi să intrați.
- Frate, eu mă mir doar că nu a căzut până acuma. Pereții sunt achiziționați de la breasla handicapaților vizual din Xingho, construcția a făcut-o un lipovean treaz și termopanele sunt prinse cu bandă izolantă. Din două bășini o culcăm pe o parte, cu a treia o ia tornada. Prin comparație aia de paie a lui Guiț a fost Taj Mahal
- Fraților sunt președintele Partidului Socialist cu Tentă Liberală a Porcilor cu Caracter. Am în spatele meu milioane de confrați gata să se revolte ...
- Cred că mai ai doar vreo câteva mii de fapt. Dar nu contează, eu zic să cobori de bunăvoie să îți ocupi pozița la guvernare.



Lup era mulțumit.
Mișcările politice se încheiaseră și venise în fine vremea relaxării și a Scufiței.
Fiind însă dotat în mod înnăscut cu o perceptivitate deosebită Lup realiză că totuși acest proiect ar putea decurge ușor anevoios, mai ales că secretara plecase, de 2 săptămâni, la bunică-sa.
La vremea respectivă, sătul de cârâiala continuă a Scufiței, nu reacționase prea tare, dar acum, când resimțea destul de apăsat vigoarea masculină stocată de atât de multă vreme se hotărî să facă primul pas.
Umplu o gentuță Salvatore Ferragamo cu câteva creme, 21 de rujuri, un bidonaș de parfum Clive Christian's Imperial Majesty și alte câteva nimicuri și porni spre vila bunicuței.
Era destul de târziu când sună la ușă, fără a primi răspuns, obicei neplăcut pe care Scufița îl mai avea câteodată. Ușa fiind totuși deschisă („neglijentă ca de obicei”, gândi el) președintele intră și, adulmecând scurt, porni spre dormitor, mai excitat decât un somon ajuns la izvoare.
O formă dulce și primitoare de femeie îl aștepta și, grăbit și pasional, o cuprinse în brațe:
- Bună scumpa mea, mi-a fost dor
- Și mie, și mie. Dacă ai ști cât de dor, aproape uitasem cum este.
- Nu mai vreau să ne certăm niciodată. Am fost un porc, nu un Lup.
- Nu-ți fă griji dragul meu, bine că ai venit, bine că ești aici. Ia-mă toată !
- Te iau.... Dar spune-mi iubito, ce e cu vocea asta atît de groasă?
- Este parțial de la excitare, parțial de la operație, dar mai ales ca să pot să- mi fac pasiunea mai bine auzită
- Dar urechile astea de ce sunt atât de mari și relativ inegale?
- Ca să te pot auzi mai bine, în special când vii din dreapta
- Ai făcut ceva și la sâni că parcă sunt mai mari, ceva mai pufoși și în altă parte...
- Mi-au scăpat din sutien, voinicule
- Dar ochii, de ce sunt atât de mari și sclipesc în noapte?
- Așa i-am cumpărat
- Dar dinții, aoleu ce caută dinții pe noptieră?
- Lasă că vezi acuși că e mai bine așa, Þucă mică
Trupul lui Lup se zbătea din ce în ce mai tare, încercând să scape din strânsoare. Din păcate pentru el însă, așa cum nici buldogul nu scapă vreodată din gură vânatul, nici baba nu se lăsă cu una cu două, fiind nevoie de un al treilea număr pentru a rupe încercuirea.
După un pupic sau două, primite în plin, profitând de puterile din ce în ce mai stinse ale femeii, ieși, împleticit, pe ușă, confuz dar în același timp hotărât să afle, o dată pentru totdeauna, pe unde umblă Scufița nopțile, când nu e cu el.
Și hotărât să nu mai calce prin casele babelor noaptea, măcar ca să nu-i iasă, cândva, vorbe.