Frunzele de buruiană se transformau cu repeziciune, sub privirea rațelor flămânde, în mic dejun sub acțiunea mâinilor vrednice ale Cenușăresei. Fata se grăbea acum când din casă puternicile zgomote de expectorație o preveneau că mama sa vitregă, doamna Atodiresei se trezise, astfel că urma în scurt timp să iasă prin curte.
Treaba era aproape gata. Cu un pic de noroc posibil ca mama vitregă nici să nu bage de seamă că, urmare a evenimentelor din noaptea trecută, fata se sculase un pic prea târziu.
- Iar e ăsta mangă, se auzi vocea stridentă a mamei vitrege din odaie. Cenușăreasoo !
- Da, maman, răspunse fata
- Zi, fato, azi de dimineață când te-ai trezit, tac-tu era acasă?
- Da, mamă, când m-am trezit era lângă patul tău și te admira în tăcere. A trebuit să trag de el să se culce, exageră un pic fata
Adevărul este că pe undeva așa și era; când, noaptea trecută, ajunsese în fine îl găsise într-adevăr pe tatăl său la capul patului soției sale și, numai după vreo 10 minute de rugăminți în surdină, acesta lăsase din mână toporișca și se întorsese la țuica lui.
- Bă ce mai mințiți voi unul pentru altul. Bețiv nenorocit, cu cine am ajuns eu să îmi împart zilele, după ce am fost a treia la concursul de miss frumusețe din Tecuci. Mama lui de alcoolist, mi-a mâncat zilele.
„Se țineau astfel de concursuri în perioada războiului de independență?” ricană în sinea ei fata și trecu fără vorbă să pornească cafeaua, necesară mamei și surorilor ei vitrege.
Privi îndelung apa pusă pe foc, încercând să rememoreze întâmplările și șansa deosebită pe care părea că le întâlnise în noaptea precedentă, după ce se furișase, ca de obicei, pe fereastră să meargă la clubul în care se relaxa de obicei după o zi de muncă.
Și-l amintea de parcă ar fi fost în fața lui, cu barba crescându-i dezordonat, ochelarii de soare cu reflexe cenușii și pălărioara roșie, perfect asortată cu cămașa cadrilată, ieșindu-i din pantalonii de firmă, de aceeași culoare vie ca și fulărelul.
Ar fi fost greu să îl ignore, cum de altfel nu îl ignorau nici frații Adomniței
- Vezi, beizadea, că oamenii mai și mănâncă aici, începuse cel mai mare, Răducu, după ce îi împrumutase un pic pălăria.
- Trebuie că ești din București, completă mezinul, Gheorghe.
- Ce aveți măi țăranilor cu mine, îngăimă arătarea hirsută, încercând fără succes să recupereze ochelarii din mâna lui Ghiță
- Ne ustură ochii de când, exagerând, ai intrat aici
- Și crede-ne, am mai văzut urâți la viața noastră
- Băi, plugari în pauza de mămăligă ce sunteți, eu sunt hipster. Hipster, dacă nu știți ce e aia, adică tot ce are universul ăsta mai bun, în materie de bărbați frumoși, să ofere femeilor recunoscătoare
- Da, visul oricărei muieri cu miopie progresivă, observă Gheorghe în timp ce îi amesteca hipsterului băutura cu degetul
- Cum te cheamă arătare, să știm ce scriem pe cruce, completă Răducu, a cărui răbdare se apropia de sfârșit cu mai multă repeziciune decât cea a unui critic literar citind o epigramă despre critici literari
- Dacă trebuie să știți eu sunt Merlin, Zână Merlin, sunt DJ de Dorobanți, arbitru al eleganței și am ajuns în fundătura asta surprinzător de locuită ca să prezidez concursul de frumusețe de mâine de la balul prefectului. Nu cred că majestatea sa va fi teribil de încântată de ce faceți domniile voastre în acest moment cu cămașa mea.
Lucrurile ajunseseră destul de departe, gândi Cenușăreasa. Nu era corect ca un om de calibrul lui Merlin, cu o misiune atât de nobilă a doua zi, să sufere o secundă mai mult această agresiune permanentă a zurbagiilor.
- Ce aveți cu omul, bulamacilor ? interveni ea. Credeți că voi rezistați prea bine la căutătura femeii cu vederea normală?
- El? E de gen masculin vrei să zici?
- Ne distram și noi, știi cât de rar trece circul prin părțile astea, completă și Răducu
- Da ce vi s-a acrit țuica în pet de nu găsiți altceva de făcut? Lăsați omul să-și pună la loc pantalonii, că nu cred că vreți să explicați mâine prefectului de ce președintele balului este atât de galeș.
Era ceva de bun simț în observațiile Cenușăresei, așa că mormăind băieții puseră fularul peste urechile lui Merlin și se retraseră să continue degustarea deliciosului carcalete de rachiu de vin și țuică de prune din pahare.
- Vă rămân îndatorat, nobilă domnișoară, îi mulțumi hipsterul, pe măsură ce cu mișcări febrile își recompunea ținuta falnică de dinainte. Chiar îndatorat, dacă mă gândesc că începusem să îmi pierd răbdarea și, dacă ar fi continuat cu mitocăniile, profitând de cunoștințele mele avansate de karate, probabil că i-aș fi omorât pe cei doi.
- Pentru nimic. Deci așa, ești mahăr la balul de mâine.
- Da. Practic eu o să aleg regina frumuseții.
- Mi-ar place să merg și eu. Dar uite, nu am nimic de îmbrăcat și mai ales e foarte greu să găsesc încălțămintea potrivită.
- Dar cât porți? se interesă bărbatul, scrutând fugar la pantofii, de mărimea și forma unei șalupe, din picioare domniței.
- Nu știu, toți cizmarii se feresc să mi-o spună și la mall magazinele de pantofi au un ordin de restricție în ce mă privește.
- Păi te-aș putea ajuta. Sunt un adevărat magician în ce privește gătelile și hainele hip. Prințesă te fac, dar pentru asta trebuie lucrat la baghetă.
- La baghetă zici... Și ce face bagheta exact?
- Păi dacă ești interesată o să te inițiez, nu-ți fă griji. O dată bagheta magică pornită o descântăm frumos, în sus, în jos, suflăm de câteva ori în ea, o plesnim, îi dăm niște bobârnace și nu numai că om găsi straie de prințese în locul bulendrelor alea, dar simt că undeva, prin rafturile Dolce Gabana s-or găsi și niște conduri de transexual pentru tine.
- Să știi că sunt interesată. Numai că, din experiență zic, mai întâi condurii și pe urmă bagheta. Că sunt pățită.
- Bine drăguțo. Trec mâine să te iau atunci, cu limuzina mea. Și dacă reușești să golești bagheta de toată magia nu m-ar mira să ieși chiar miss mâine seară
- Să știi că asta ar fi bine, măcar ca să le văd mutrele antipaticelor alea când m-or vedea cu tiara.
- Pe mâine, atunci, păpușo.
„Ce bine că am ieșit aseară” își continuă Cenușăreasa reveria, fără a băga de seamă cafeaua umflată ce da în foc.
- Ce ai, fă, ești autistă? Vezi că e gata cafeaua și cred că Moni și Clara o așteaptă, se auzi vocea stridentă a mamei vitrege. Hai, fă bine și du-le-o la pat, cu o gustare ușoară, că azi e zi mare pentru ele; precis una din ele se întoarce diseara cu tiara de miss acasă, mânca-le-ar mama de frumoase și deștepte. Os din osul meu.
Moni și Clara făcuseră într-adevăr ochi și butonau febrile la iphoneuri.
- Ia uite fată ce bine o zice ăsta: „Nu începe prost o zi dacă poți să o începi bine”. Profund și adevărat, nu crezi Moni?
- Așa este. Simt că mă îmbogățesc spiritual de fiecare dată când deschid facebookul. Pot să îi dau share?
- Da, dar numai dacă îmi dai tag. Ce zici, cum o să fie la bal diseară?
- Eu zic că mama are dreptate. Noi suntem într-adevăr cele mai frumoase. M-am gândit că într-adevăr, față de celelalte candidate noi avem multă frumusețe naturală, mustind din interior.
- Așa este. A propos, îmi dai și mie genele alea false? Și la ce oră e coaforul?
- La prânz. După cosmetică. Unghiile de-abia după aia.
- Și mă ajuți un pic la machiaj pe urmă, nu?
- Sigur că da... A, Cenușăreaso, bună dimineața. Ce zici, îi dăm gata diseară pe toți, nu?
- Depinde. Mai vin și alte femei?
- Hai nu fi răutăcioasă. La urma urmei să știi că este mai bine de tine că te protejează mama. Nu îți dai seama cât de dezumanizant va fi pentru noi să pășim pe scenă, ca niște obiecte sexuale strălucitoare și dezirabile, despuiate de privirile celor din jur. Sincer o facem doar pentru mama.
- Nici eu nu m-aș fi expus la această deșertăciune dacă nu ar fi ea, observă și Clara. Altfel mă cunoști cum sunt – „Comorile sufletului nu încap în sipete” după cum a zis nemuritorul Coehlo... Sau era Cioran?
- Eu tot nu înțeleg de ce nu mă lasă și pe mine să merg. Încep să cred că atitudinea ei face diferență între voi, fiicele ei bune, și mine.
- Mie mi-ar fi jenă de asemenea gânduri vinovate. Mai bine dă un pic încoace cafeluța și pâinea aia prăjită și du-te, te rog, să vezi dacă mașina pornește. Plecăm la coafor.


Se lăsase seara și Cenușăreasa era singură în bătătură. Mama și surorile ei vitrege luaseră mașina și erau deja la bal iar tatăl plecase la cârciumă. Părul aproape se uscase și tocmai își retușa un pic buzele când limuzina lui Zână opri în fața curții.
- Am zis că îmi tragi țeapă, atât de mult timp ți-a luat, observă iritată fata
- Nu mă cunoști, se pare, replică Merlin. Dar a durat, mai ales cu condurii. De fapt nici nu am găsit conduri, am modificat niște balerini
- Fără conduri? Ce bal e ăsta, fără conduri?
- Draga mea, am încercat. Primul cizmar mi-a spus că nu se apucă el de traforaj doar pentru că am eu fetișuri cu Yeti, al doilea a spus că te poate ajuta dacă renunți la degetul mare și al treilea m-a trimis la un magazin de caiac-canoe. Noroc cu un prieten care mi-a spus că de fapt condurii sunt doar niște balerini ceva mai scumpi și că, dacă găsesc unii străvezii nu o să vadă nimeni diferența.
- Și dacă îți iei singur la bobârnace bagheta crezi că o să vezi diferența? Unde sunt condurii mei?
- Ãștia sunt, alții nu are tata. Or mai fi prin locurile mai neumblate ale Apeninilor vreun meșter italian capabil să facă conduri pe măsura ta, nu zic nu, dar în scurtul răgaz avut la dispoziție nu se putea face mai mult, spuse omul cu sinceritate, scoțând cu dificultate din portbagaj o pereche de încălțări destul de prezentabile.
- Bine, asta e. Mă duc să mă îmbrac.
- Da. Vezi însă că mai e o chestiuță. Eu pe la 12 noaptea trebuie să o iau din loc, că este o reuniune importantă a hipsterilor la Fratelli. Sunt din comitetul de organizare și trebuie să ajung devreme. Acuma cu balercile astea, pardon condureii, nu este problemă, dar rochița trebuie dusă înapoi. Așa că, după ce bate ceasul, o iei din loc
- Am înțeles. Știi însă că, atunci când îți zicea că ești special, mă-ta te cam trombonea, nu?
- Asta e situația. Hai, acum trecem la baghețică?
- După ce mă văd în oglindă.



Prefectul era mulțumit de reușita balului.
Arătarea din București organizase destul de bine și, deși un pic nedumeriți de ceea ce li se prezentase ca fiind muzică house, o dată butoaiele de țuică cepuite, flăcăii intraseră, în ciuda protestelor hipsterului, la horă. Domnișoarele își etalau ținutele de gală, eclipsând pe undeva treningurile nou nouțe ale prinților și toată lumea se simțea bine, fapt esențial în preziua alegerilor. Frumos rânduite, la ieșire, gălețile de partid, încărcate cu kilul de făină, punga de pui de la „Agricola”, bricheta cu inscripția lui și sticla de ulei îi așteptau pe petrecăreți.
Concursul de miss crease o ușoară vânzoleală. Cele 5 finaliste pășiseră prin covorul de coji de semințe cu mândrie și încredere și fuseseră testate cu competență pentru farmec și prezență de spirit în câteva din probele tradiționale ale zonei – datul din țâțe, elicea, purtatul petului pe creștet sau șpagatul. Fermecați de talentul fetelor, mai ales talentul la „elice” al celor două surori Atodiresei mulțimea le-a scandat minute în șir numele, fiind nevoie de un nou butoi de palincă pentru a-i calma atunci când, la final Merlin a anunțat că victorioasă „după o matură chibzuință a juriului” a ieșit necunoscuta cu picioare mari, domnișoara C.
Fata era frumoasă observă prefectul și, cu îndrăzneala lui caracteristică, își prezentă și el omagiile
- Sărut mâna domnișoară. Sunt Linte Vangheliță, prefectul acestui județ și mă bucur că ați ales să onorați micul meu bal cu participarea dumneavoastră strălucitoare.
- Și eu sunt onorată de a fi participat, domnule prefect.
- Pentru tine nu sunt nici „domnule prefect”, nici „domnul Linte Vangheliță”. Mi-ar plăcea să îmi spui simplu, Marean. Servitorul dumneavoastră
- Încântată, Mareane. Frumos bal, păcat că nu sunt mai multe.
- O dată la patru ani, mai des în caz de anticipate. Cu ce te ocupi frumoasa mea?
- Sunt momentan între joburi; oscilez între secretară de politician sau vedetă PROTV, nu mi-am găsit cu adevărat vocația, sinceră să fiu.
- Păi, ce potriveală, chiar caut zilele astea pe cineva
- Nici nu m-am gândit la asta. Mult de muncit?
- Mult, da frumos. Da am văzut pe scenă, la probe, că te-ai descurca.
- Nu trebuie experiență mai multă?
- Nu ar strica, dar cum nimeni nu se naște învățat sunt convins că vom recupera cu repeziciune. Ești deci interesată?
Cenușăreasa nu mai apucă să răspundă pentru că ceasul din perete începu să bată miezul nopții. Fără un cuvânt în plus o luă grăbită, din fața unui Linte Vangheliță uimit, pe scări, împleticindu-se în balerini, până ce unul, cel drept, ceva mai butucănos i se desprinse din picior. La capătul scării Zână deja o aștepta, nerăbdător cu mașina pornind și indexul bătând nervos tictacul pe ceas.
Fusese la un pas să fie descoperită, se gândi ea pe bancheta din spate a mașinii în timp ce se dezbrăca de rochia Armani cu ochii la tiara care strălucea alături.




- Ce mizerie, comenta a doua zi, la micul dejun doamna Atodiresei, scrutându-și soțul care își sorbea tăcut cafeaua
- Nu am mai văzut atâta nedreptate vreodată, completă Clara.
- Mă ține și acuma curul de la „elice”, observă și Moni.
- Cred că a fost cea mai frumoasă „elice” din ultimii ani, și boul ăla cu fulăraș o alege pe girafa aia în cizme, își vărsă năduful și mama
- Da uite ce scriu ăștia aici în gazetă, interveni tatăl. „Domnul Marean Linte Vangheliță o roagă pe misterioasa domnișoară C, regina farmecului și frumuseții de noaptea trecută, să revină pentru ocuparea poziției de assistant manager de la prefectură”. Ce a făcut aia, a plecat?
- Da, cică l-a lăsat pe Linte cu ochii în soare și a zbughit-o pe ușă. E ăla înnebunit, că cică o plăcea pe fată, deși nu știu cât de beat era de fapt, că se zice că nici nu știe cum mai arată.
- Păi cum o să o recunoască?
- Cică i-a scăpat dromaderei o copită cînd se tira și urmează să o recunoască după lăboșer dacă apare.
- Păi și ce ziceți fetelor, nu vă încercați norocul? Că nu e rău un job la prefectură, măcar până vă măritați vreuna, observă, practic, tatăl.
- Păi n-ar fi rău, nemaivorbind că dobitocul ăla pare amorezat, dar cum dracu să se potrivească piciorușele noastre cu cogeamitea tren de aterizare? accentuă Moni evidența.
- Păi are tata niște idei. Băgați niște sare în voi, adu fă, Cenușăreaso, scrumbiile alea aici, și s-or umfla singure.
- Știu eu dacă o să meargă?
- Mai puneți și niște jambiere strânse, și stați toată ziua în picioare. Hai, ce aveți de pierdut. Luați-o și pe Cenușăreasă să vă ajute.
Efectele ideii tatălui păreau să dea roade, constatară fetele la intrarea în sediul prefecturii contemplându-și picioarele din ce în ce mai butucănoase. Pare însă că ideea nu era originală, judecând după numărul mare de femei, cu picioarele în grade diferite de edemațiere, aflate la coadă. Un funcționar plictisit trecea de la una la alta târând opinca și, dezamăgite, femeile plecau una după alta după ce, se dovedea că aceasta ar fi acomodat cu ușurință ambele picioare. Nu existau monturi, șosete sau unghii care să nu încapă în balerini cu ușurința unui canar în colivie.
Dezamăgite, dădură să plece când vocea gravă a prefectului rupse tăcerea
- Dar tu, cea din spate de ce nu încerci condurașul?
- Cine, eu? Făcu Cenușăreasa pe nevinovata
- Te rog frumos, că îmi pari cunoscută.
O liniște de mormânt se lăsă când fata se aplecă asupra încălțărilor. Funcționarul făcu ochii mari, prefectul țâțâi și dete din cap și fetele Atodiresei pufniră în râs.
- Mda, sunt prea mici, nu mă încap, observă cu jumate de voce mezina.