1.Întunericul camuflează viciul, circulând prin moralitate și infestând-o cu corpusculii plăcerii crase și lăsându-și secrețiile în substanța umană.

2.Gândurile având adâncimi de profunzime pun bandă adezivă pe gura țipătului, astfel că se activează tăcerea, iar zvâcnirea ei reverberează în spațiile liniștii.

3.Lumea este pătrunsă de frică și angoase, iar încercarea ei de a chema curajul este sortită eșecului, din moment ce în hiatusurile timpului rânjesc sinistrul, înspăimântătorul, lugubrul și fantasmele.

4.Din praful cosmic amestecat cu lumină iau naștere astrele, la fel cum din mizeria existențială în osmoză cu irizările imanenței ia naștere ființa sublimată, separată de ființa telurică prin puterea catharsisului.

5.O grevă a iubirii, împărțită în greva foamei, a setei, a frigului, descătușează alergii care așează straturi de iod pe rana dragostei.

6.Spațiul iubirii sună a gol, cu pereții vopsiți în culorile fricțiunii, ce s-au jupuit la contactul eului coroziv cu substanța dură și zgrunțuroasă a pasiunii.

7.Iubirea v-a aglutinat sufletele într-o substanță ce induce extaz și sublim, și ați devenit inseparabili, prin voi curg aceleași stări, absorbind din luminiscența dragostei plenitudinea și desăvârșirea.

8.La umbra gândului feminin cochet tânjește o ființă poetizând existența.

9.Fiecare om are un centru, iar în cazul omului mărginit, în centrul lui stau prostia și eroarea.

10.Când este atins de febrilitate și efervescență, sufletul filtrează din eufonii și disonanțe existențiale, sunete ce au amplitudini orizontale și verticale, și-și pune întrebări, sondând tainele și misterele.