vreau să uiți
că te-am iubit și altfel, în vreme
ce ademenirile curg
amenințându-te că o să mă înalț
deasupra apei
prin găuri plescăind leneș
în vorbe greu de priceput
cum o gură tăiată fin
și indirect
acestui sentiment

***

pari că zâmbești mereu
cum într-un jurnal de modă o așteptare
sub fereastra mea începe muntele
sâmbure de foc încă
simțind durerea
și frigul tău în mine trecut
fericită ești de atâta singurătate
răvășită de vânt când
pe un umăr când pe celălalt
ca o insinuare a apei

***

uneori știi să îmbălsămezi lumea
cu muri înfloriți
clipe fără șir
și-o lunecare de minuni
într-o carapace de cer
cu palmele tale arzând acoperișuri
de trestie și biserici
sub fereastra mea începe muntele

**