Sprijinindu-mă pe gânduri
îți trimit câteva rânduri,
întrebând: oare ce faci,
cu ce anotimp te-mbraci ?

Spune, poate-n premieră...
ce flori la butonieră
porți acum, în acest an
cu grandoare și elan?

Poate am rămas tot eu
purtându-mă ca un trofeu,
Sau poate, umblând năuc
ți-ai ales un cuib de cuc...

Misiva îmi e domoală
de-mi curg vorble în poală
și nu vor ca sa mai plece
de teama, unui duÈ™ rece.