mirosul discret de old spice care-mi aduce aminte
de primul meu bărbierit:
era zi de apă caldă la noi în cămin
spălam șosete în baia comună și mă uitam pe furiș
cum cei de-a 12-a plimbau pămătuful pe toată pielea
cînd am atins prima dată obrajii cu lama
am făcut-o mai mult să mă admire cei de-o vîrstă cu mine
să mi se spună pe nume ca unui bărbat
să mi se strîngă mîna ca unui bărbat
și în general să capete importanță ceea ce spun
ca toți bărbații
așteptam ca dintr-o dată să se schimbe totul
să pot bea țuică dintr-o înghițitură
să mi se nască o fetiță pe care s-o numesc briseis
ai mei să mă cheme cînd e nevoie de mine
nimic din toate acestea nu s-a întîmplat
doar puful de pe obraji
a devenit mai des și mai aspru




soarele orbitor din chamonix
mirosul de ulei ars care-ți tăia mațele
și zumzetul unui ford galaxy ca mormăitul unui duhovnic
încercam să fac pe deșteptul arătîndu-le celorlalți
care e vîrful mont blanc așa cum văzusem în poze
mai tîrziu am aflat că vîrful era exact
în direcția opusă




nopțile petrecute cu fruntea lipită de fereastra
unui vagon restaurant
în care mă căinam că nu mi-a ieșit niciun plan
credeam că oamenii vor rămîne lîngă mine tot timpul
așa cum priam nebunul credea că troia nu va cădea niciodată
și tot ca priam nebunul care se ruga de ahile
să-i dea înapoi trupul lui hector
orbecăiam prin orașe prefăcute-n benzinării
cerșind măcar urme de oameni
să le pot duce acasă




diminețile mohorîte din londra cînd
ploaia măruntă te sîcîia ca un discurs laburist în camera lorzilor
și frate-tu care-ți rula țigări înainte să plece la muncă
cu răbdarea cuvenită celui mai mic frate grimm




cafeaua băută în locuri necunoscute în care nu credeam
c-o s-ajung
cu bucuria unui copil care-a ieșit de la școală
taxiurile chemate în miez de noapte să te ducă la gară
în timp ce-ți imaginezi că ești soldatul parizian în drum spre marna
cînd stai prea mult într-un loc locul acesta
capătă forma ta
patul apartamentul străzile oamenii podurile bancomatele
toate sunt după chipul și asemănarea ta
ușor ușor începi să crezi că dincolo de tine nu mai există
și altceva




cărțile foșnitoare cu mici animale
și maya cu ochii mari ca promisiunea unui nou soare
după ce se va fi stins cel care există deja




trupul lui elis lipit de trupul meu
ca pămîntul reavăn de tălpi
oboseala bolnăvicioasă care mă cuprindea
înspre dimineață cînd îi spuneam
femeie e timpul
să intri în mine ca într-o arcă
alege cîteva lucruri pe care ai vrea să le iei din lumea aceasta
pentru că de-acum înainte
dragostea mea ne va ține loc de uscat




serile dinspre primăvară spre vară
cînd lumina zilei se prelungea leneș
ca laptele dintr-un uger frămîntat în mîini de bunica
în timp ce șoptea
adu-ți aminte o preablîndă fecioară marie
pe atunci învățam să înot
să merg pe bicicletă
și alte lucruri pe care alții spuneau
că nu le voi uita niciodată
n-a fost nimeni să mă învețe
că devenim gesturi repetitive dacă știm totul
iar memoria și uitarea sunt fețele unui argint
pe care-l primim
în schimbul aproapelui
după ce ne oprim din creștere