agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2053 .



Lasă cucu-n pace (?)
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Babbba ]

2015-03-12  |     | 



Cică nu există stol de cuci. S-o crezi tu! Iote că niște vânători iscusiți le-au dat de urmă. Deghizați în tot felul de cocârdăi, cocârnaci și alte ovipare mai mult, sau mai puțin zburătoare în jet-uri, sau yaht-uri mai mult, sau mai puțin personale (aici sunt banii dvs), cucii adunați în stol, există.
Printr-o metamorfoză ciudată, cucii ăștia, deveniți peste noapte păsări de pradă într-o junglă pe care și-o asumau ca fiind proprie, nici măcar nu se mai sinchiseau să-și mascheze solidaritatea în fața domesticelor (numite și orătănii-dobitoace) din familia rozătoarelor inferioare. Sau, cel puțin, așa catalogau cucii râmătoarele ordinare. Deosebirea primordială dintre ei și niște veritabili vampiri, majoritatea proveniți din alte lumi, consta în maniera de lucru. S-o numim „munca la vedere”, pentru că spre deosebire de sf-urile ce abundă în sperieturi artistice nocturne, aici totul e real, în miezul zilei și cel puțin la fel de înfricoșător. Cei din urmă, vampirii moderni, au un stil poleit: stând la soare, pe Bancă. Tu te duci la ei, ca la doctor. Te consultă și dacă făbricuța interioară are potențial de sânge sănătos, ai șanse să devii investit cu toate atributele de viitor donator perpetuu. „Frumusețea” constă tocmai în abilitatea de convingere că tu, bolnav fiind, pleci brusc sănătos. Pe moment, face bine la psihic, naivii, un pic mai puternici, îi spun șansă. Ei, bine... tu, rămâne de văzut. Stolul de cuci are cu totul și cu totul alt stil. Pentru mascarea intenției, mai întâi, având pârghiile necesare, pentru că noi dobitoacele le-am dat puterea asta, își asigură terenul de joacă, ca la șah. ”Hazul” e că lasă impresia că joacă cu albele. E o iluzie. Noi am deschis. Făcând prima mutare, democratică, chipurile de atac, n-am făcut nimic altceva decât să creem o breșă în apărare. De ce? Pentru că neavând continuare, din neștiință, în fața unui oponent extrem de viral, sistemul nostru imunitar slăbit de ignoranța majoritară, va fi cât de curând atacat de negru. Iar negru știe să pătrundă și cucul-vampir e negru, iar pentru cine nu știe, magia negrului există. Chiar dacă pitit în scorburi somptuoase, sau în lumina reflectoarelor, protejat de ceilalți cuci din stol, susținut de umbra tot mai mare, genul ăsta de cuc-lăcustă e un devorator. Întunecă cerul în stoluri delimitate doar de propria lăcomie ingrată, iar stărpirea dăunătorului nu e deloc ușoară, albul la mutare fiind încă labil și expus tuturor atacurilor. Existau, pe vremuri, câteva legi care n-ar fi trebuit eradicate niciodată. Tăierea mâinii drepte la hoți, indiferent cât de crudă ar părea, ținea oarecum acest fenomen la o scară limitată, estompând extinderea, pentru că frica de Dumezeu, la ora actuală, e luată în derâdere, fiind poate prea puțin convingătoare în fața unui segment lipsit de orice credință. S-ar pune totuși câteva întrebari, zic eu, legitime: cine este adevăratul cuc? Nu cumva, exceptând nevinovata pasăre, cucul ești chiar tu, sau eu, solitar, înmărmurit de ceea ce a ajuns să îndure? Poate e chiar vina noastră că nu ne știm aduna și noi într-un stol al nostru, să ne putem apăra de invazia stolului de cuci-lăcustă. Ce-ar mai fi: probabil s-ar găsi imediat câțiva vampiri zeloși să ne catalogheze: comuniști! - fără să știe, nesimțiții, ce greu a fost, și cu ce sacrificii s-a spart, cât de cât, stolul ăla, flagelul ăla, inventat de o sărăcie la fel de mare.
Numai belele pe capul bietului cuc-cuc. Ce-i rămâne de făcut? Decât poate să se maturizeze într-un cuc-ciocănitoare, bătând cu ciocul în toate gardurile alea de protecție ridicate până la cerul parlamentar, dărâmând scorburile alea fastuoase în grădinițe, azile de bătrâni, sau școli, spitale, clinici. Strigatul doar „cu-cu!” deja nu cred că mai ajută... în plus, am răgușit toți, iar virușii aștia au prostul obicei să sufere mutații care, culmea, îi fac mai puternici. Eu unul, aș rămâne la scurtătura de mână, măcar aș reduce onanismul politic. Să voteze asta însă cucii-lăcustă? Nu cred... ar fi inumanitar... și nu fac ei de-astea... se mulțumesc doar să fure... preventiv, pentru perpetuarea speciei lor... sau lol!(Lucifer Our Lord).

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!