e o zi oarecare, a 73-a zi din an,
azi toate lucrurile din viața mea încep cu nu:
nu m-am trezit alături de tine,
n-am băut cafeaua împreună,
nu mai am aer, din cel pe care l-am respirat cândva amândoi,
(atacul de cord e mai puțin mortal ca lipsa ta)
nu au înflorit magnoliile, la decebal
pașii tăi nu-mi mai zâmbesc de sub asfalt

e a 70-a zi de când ești un secret care-a rătăcit drumul,
pentru că nu te-am ținut suficient de mână și
nicicând nu m-am simțit mai copleșită de atâta liniște,
între noi niciun afiș care să-ți anunțe dispariția,
nimeni nu știe nimic despre tine,
nu-ți cunosc prietenii imaginari,
nu te-am auzit râzând până la capăt,
nu știu cum plângi și de ce,
nu te-am întrebat la ce și unde visezi
în jurul meu, nicăieri un semn despre tine

încep să citesc how to find a missing person,
realizez că nu pot face nimic,
nu am o poză cu tine,
ești o umbră pe care abia o pot creiona,
mă gândesc dacă are să te poată recunoaște cineva din amintirile mele:
când mergi, te inclini ușor, înainte, înapoi,
ca o busolă nefericită care nu mai vrea să arate nordul,
când suntem împreună și taci,
în jurul nostru se dezlănțuie furtuni solare,
cuvintele pe care nu le-ai rostit sfidează gravitația
se-ntorc la mine și mă urmează, credincioase, până la capăt,
știu că zâmbetul tău e unic și modul în care spui nu, la fel,
sunt singurele tale semne particulare
pe care le cunosc

azi e o zi oarecare,
din a 11-a săptămână de singurătate,
soarele a răsărit la ora 06:29
și va apune la ora 18:20
fără tine