Ce crudă lege a-nvățat oamenii să ucidă copiii nedoriți de mamele lor? Aceeași lege prin care nimeni nu ridică înapoi în cuib puiul aruncat de pasărea mamă. Dar dacă era un singur pui?, întreb eu cu buzele umflate de plâns. Nici atunci, mi se răspunde, nici atunci puiul nu este ridicat în cuib și nici nu e dat altei mame. Dar dacă era o piatră rară, dacă era o floare, dacă era o sfântă ninsoare? Nici atunci, răspund brazii cei înalți, aiurezi copila mea, aripile păsării mamă coperă soarele cât e el de mare...Dar dacă, întreb eu, dacă puiul avea aripi? Atunci nu e lăsat să zboare, copila mea, fiindcă puii din alte cuiburi au ciocurile flămânde și păsările lor mamă cântă fiecare pe limba lor. Puiul tău nu are gușa plină cu aceleași grăunțe și povești ca frații lui vitregi și moare fiindcă penele lui strălucesc prea tare. Moare fiindcă alte păsări mamă își iubesc puii și îi lasă să zboare.