1.Haosul apare când irealul invadează realul, când plictisul inserează hiatusuri în temporal, când ordinea se sfărâmițează în corpusculii nerăbdării, zvâcnind disonant și aritmic în suflet.

2.Bucuria inefabilă de a fi este întunecată de tristețea de a ființa în suferință.

3.Există nicăieri în spațiul nimicului și există oriunde în spațiul totului.

4.Cel care se simte atras de nicăieri absoarbe nefiindul cu care bandajează boala, cel care se multiplică în oriunde absoarbe sănătatea inoculată în imanență.

5.În cazul letargicilor, distanța dintre gânduri se mărește, în ea apar hiatusurile în care huzurește plictisul și în ea cască timpul a torpoare și spleen.

6.În cazul oamenilor febrili, distanța dintre gânduri se micșorează, căci gândurile pulsează intens și continuu.

7.Putem intui nemărginirea, însă nu o putem cuprinde cu simțurile, iar neliniștile, frământările și anxietățile, își caută în necuprins o structură stabilă, însă nu o pot atinge.

8.Gândurile nu sunt uniforme și rectilinii, ci ele zvâcnesc oscilatoriu și discontinuu, sfărâmând liniștea și calmul oamenilor afectați de bulversare, dezabuzare și obnubilare.

9.Lumina lasă o dâră iridescentă, pentru ca spiritul să urce înspre intermundii și elizeu.

10.Fiind liber, poți alege din mai multe oportunități pe cele care se pliază pe structura ta ființială, poți spune Da situațiilor din care poți extrage avantajele transformate în beneficii, și poți spune Nu conjuncturilor care te dezavantajează și te împovărează.