În timpul celui de-al doilea război mondial, spre deosebire de criminalii de război germani, forțele binelui, americanii, au omorât oameni prin jocul, devenit între timp tradițional pentru ei, "bombardele peste orășele".
Numărul se pare că a fost destul de mare pentru că și avioanele erau mari, și bombele erau mari, astfel că numai defetismul japonez, apărut dupa numai doi grăsunei detonați, a facut ca manifestările sportive să se oprească pe la numai vreun milion de victime mai mult sau mai puțin colaterale.
Desigur că nu avem de ce cârti având in vedere faptul că prin intervenția lor hotărâtă eroii americani au contribuit la eliberarea noastră. Numele acestei eliberări a fost "Stalin" și am scăpat de acest gen, ușor excesiv, de libertate în numai 45 de ani de magie bolșevică.
Orașele noastre au fost bombardate mai subțire, fie și numai pentru că o petardă din aia costa probabil cât o mahala de cocioabe, ploieștenii fiind cel mai des vizitați, datorită petrolului.
Cu toate acestea pe 4 aprilie 1944 aviația americană a hotărât să ne onoreze capitala, distrugând toate sondele, rafinăriile, obiectivele militare, submarinele, portavioanele și pe strămoșii lui Osama din zona gării de nord, cu acest prilej eliberând anticipat circa 3000 de bucureșteni de comunismul aliaților lor.
Într-o perioadă în care burgurile germane pocneau ca pop cornul, câteva victime colaterale getodace nu aveau cum să nu treacă neobservate, nu însă și victimele din cele zece avioane americane doborâte, cărora statul român le-a ridicat, din banii urmașilor bombardaților, în epoca noastra modernă de recuperare pozitiva a istoriei, statui comemorative.
Mai puțin empatici din fire politicienii din Nagasaki, Leipzig, Hiroshima, Berlin și celelalte orașe vizitate de eroicii zburători ai binelui din America nu au reușit încă să le facă acestora nici măcar un grafitti. Cumva în creierul lor opac se zbate ideea că cei care îți bombardeaza orașele și îți omoară civili nu se încadrează la "eroi".
Dar, pe de altă parte noi suntem niște maimuțele docile și, dacă am fi fost bombardați cu căcat in loc de bombe, cu siguranța că astăzi s-ar fi facut prin vreun parc un mauzoleu, cu formă și aromă caracteristică, în scopul comemorării coșnelului eliberator.