am disimulat durerea ta
am închis ochii și am strigat

lebădă. punct. lebădă.

stockholm. amsterdam. paris.

am anulat kilometri întregi de tăcere
am strigat din toate turnurile în care tu nu aveai acces
am luat toate sedativele din sertarul de jos și toate tabletele de imovane prescrise ție de un medic oarecare din stockholm
am înghițit timpul ăsta care nemaifiind al nostru
ne ucidea cu bună știință
am plâns în fața unei statui din centrul unui oraș
care nu a fost niciodată al meu
am rămas goală noaptea pe covorul alb din dormitorul tău de o singură persoană
am mirosit toate lumânările parfumate din magazinul de la parterul blocului
acolo unde arabii vindeau fructe dar și valize
am cumpărat o valiză mai mare și am plecat cu toate
cu totul

am strigat cât am putut de tare
în aeroportul arlanda călătorii erau nepăsători
dar până și ei s-au mirat că noi nu ne mai sărutam la plecare
ai spus că părem niște rude care se despart după crăciun. dar era vară
și nouă ne era frig

eu am rămas singură în sala de așteptare
găsisem poarta. de obicei nu găsesc niciodată porțile
fără tine mă rătăcesc oriunde. mai ales în paris. fii sigur de asta. parisul fără tine nici nu există
e doar un labirint cu un cer nefiresc de albastru

dar de data asta am găsit poarta din prima. biletul era mototolit în palma stângă
acolo unde mai păstram un M
și nu mă gândeam la moarte decât ca la o ieșire în caz că tu nu ai fi
dar tu ești
și cu tine întreaga lume zboară în același timp spre amsterdam
acolo unde se poate povesti nestingherit despre ființare și timp
se poate cumpăra un suvenir o lalea din lemn sau absolut orice la orice oră
acolo unde un barcagiu beat poate să te ia în toiul nopții de pe malul canalului
să te ducă absolut oriunde

dar de data asta am găsit semnul și poarta
am găsit ieșirea
am găsit biletul de avion mototolit în buzunarul de la blugii tăi găuriți cu țigara
am nimerit un loc lângă fereastră
am văzut cum devii tot mai mic
cum mașina ta de o culoare incertă se împotmolește în trafic
și totuși
totuși tu ajungi mereu acasă
și eu ajung mereu
nu știu unde.