1.Osteneala inutilă și zbaterile în van, orbitează în cercuri concentrice în jurul timpului, când acesta ne refuză bună-dispoziția.

2.Iubirea își concepe paradisuri artificiale, pentru a le distruge apoi prin gelozii, fricțiuni, dispreț, neîncredere și ură.

3.În spațiul dintre sunete se aude ticăitul ceasului, divizând tăcerea în unitățile de măsură ale intimității.

4.Devenirea proprie pulsează în ritmuri evolutive, și în ea îmi strecor ființa ce detestă intruziunea celorlalți în spațiile personale.

5.Problemele nerezolvate în trecut se întind peste prezent ca o maree, care se oprește în fața ușilor destinului, fiecare ușă prefigurând o schimbare existențială.

6.Unii preferă ancorarea de desuet, stereotipie, monotonie, din cauza temei de fortuit, hazard, necunoscut, care fracturează curajul de a te rescrie în matricea libertății.

7.Refuz să trăiesc în virtutea inerției, și atunci accept dinamicitatea ce conferă alambicare și complexitate unei vieți înscrise în cercul lirismului, cu o dimensiune a ei creată din conexiunile cuvintelor.

8.Poemul, curgând în șuvoiuri de gnoze lirice, pare o complexitate de arabescuri de sensuri, care, grupate în anumite categorii lingvistice, conferă logică în ilogic, concret în absolut, adevăr în absurd, armonie în haos și profunzime în inefabil.

9.Iubirea arhetip, care se conjugă în ipostazele sale, ne poate face stăpâni, când sonoritățile fiorilor reverberează în caleidoscopul stărilor, sau sclavi, când nu o mai putem controla și ne bulversează manifestările ei.

10.Dumnezeu cred că e în toate direcțiile, în direcție greșită s-ar putea afla oamenii, iar în direcția inversă ar putea fi cei ce se desfid pe sine, pe ceilalți și pe demiurg.