1.Cuvintele care nasc poemul, deschid nenumărate posibilități lingvistice, sfărâmă imposibilul, iar poetul, arhitectul, construiește din ele temple ale poeziei și elizee reflexive, care acceptă oamenii străbătuți de catharsis.

2.Să petrecem azi și să sperăm mâine, să punem în anul curent toate bucuriile, distracțiile, optimismul, entuziasmurile, să le înmagazinăm într-un loc special și să accedem la ele, când tristețea, blazarea, zădărnicia și deprimarea ne încolțesc.

3.Evenimentele și întâmplările creează povești pliate peste real, în care suntem personaje, actori și spectatori în același timp.

4.Soarta are structuri predeterminate, pe care le împodobim cu opțiunile imprevizibile, cu variabile ființiale și cu hazard conturând anarhia, iar viața, posedând aceste caracteristici, devine oscilatorie.

5.Femeia perfectă din fanteziile erotice, este atât de frumoasă, încât senzualul inundă toate spațiile pasiunii, emoțiilor și sentimentelor, încât iubirea se închină în fața nurilor, dispuși într-un curcubeu irizând de farmec și vrajă.

6.Dumnezeu ne trimite o ploaie, pentru a umple bolgiile ființiale și a ne curăța de diform, scabros, promiscuu și imund, căci trebuie să învățăm să înotăm prin apele învolburate, cu vâltori și vertijuri, ale realității.

7.Uneori cuvântul arde, scos din spuza spiritului incandescent, alteori este de gheață, spart în cioburile reci ale prostiei, ce mișună la suprafața vizibilă a ființei.

8.Inteligența irizează în profunzimi invizibile, subtile, ce-și extrag seva din adevăr.

9.Nebunul nu este rotund, în care încape desăvârșirea, ci are colțuri ascuțite, cu care-și înțeapă schizofrenia și stările paranoide, nu-și poate reprezenta lumea și nu poate interacționa cu ea, prin el curg emoții amestecate fără niciun rost.

10.Dumnezeu deschide uși esoterice, primenește încăperile în care sinele a transpirat în sauna lăuntricului.