sunt nopți în care croiesc din pielea de pe umeri pescăruși
și-mi leg mâinile cu puncte de aripile lor
îmi las doar tălpile pe iarba moale
să nu-mi uit plânsul

apoi trec vârtej de lumină printre lumi -
cât poate duce osul fragil de pasăre
și mă-ntâlnesc floare șopârlă sau pustnic japonez -
în buzunar cu un petic dintr-o jupă de copil

sunt atât de pure ipostazele acestea
cu tot colbul din jur
încât
înclin capul ușor sub ciocul pescărușului mort
și-alunec … neuron vinovat împuținată în tălpile de pe iarbă
pe umeri cu celulele mele
simple - fericite din alte lumi
………………………………………………….
ieri am fost
lego mitralieră cerșetor psihopat
ghem piatră cubică și aproape înger

astăzi
mitoman derbedeu arlechin acuzat
catedrală și aburul care vă împarte lumina

mâine
doar o perdea de aer cu organele extraplate
ascultate prin satelit
sau câteva litere - fulg de pană în vină

joi
joi îmi va fi tare dor urât și frig domnilor
prin întunericul acesta orb
fără cruce
pe mine…

București - 19 mai 2015