i.
Pentru că e ajunul Anului Nou, mi-am cumpărat o pizza
și mi-am ascuns tristețea mestecând, gustând, amintindu-mi trecutul.
În definitiv, sunt un copil mare.

ii.
Totuși mă tem că în câteva ore voi fi complet trează.
Încă îmi amintesc coșmarul din noaptea trecută.
Mă luptam să supraiviețuiesc dintr-un incendiu, când un elicopter
s-a prăbușit lângă casa mea.
Alergam, dar focul era mai iute și m-a prins din urmă.
Nu mi-am dat seama la timp că mă pot salva doar dacă traversez râul;
acele ape tulburi nu pot fi înfrânte, nu pot fi reduse la tăcere.
Tot restul a ars din temelii: casa copilăriei, fericirea mea, iluziile mele,
amintirile mele.
Apoi m-am trezit îngrozită. Simt oboseala.

iii.
Când eram tânără visam adesea despre viitoarea mea fiică.
Draga și micuța mea bestie. Mi-am promis să pun albăstrele
și grâu proaspăt în camera ei, să îi mângâi unghiile mici și roz,
s-o las să viseze despre zânele de cristal din lacuri.
Va fi singurul meu vis pentru totdeauna.

După ce am îmbătrânit m-am regăsit singură.
Câteodată simt nevoia să mângâi umbra unui trecător
care alunecă din întâmplare peste zidul casei mele.
Uneori ascult El Condor Passa.
Doar umbre de păsări umplu ferestrele dormitorului.

iv.
Ies din nou să îmi cumpăr încă o pizza. Doar e Revelionul!
O pisică neagră îmi taie calea. E pentru a treia oară luna aceasta.
Pisicile negre sunt creaturi stranii când ninge.

v.
Intru în restaurant și aștept la masa din colț în haina mea prea strâmtă.
Întotdeauna cântă aceeași muzică disco aici.
Oare am dansat vreodată în viața mea?
Chelnerița îmi vorbește puțin ciudat, poate crede că sunt smintită.
Linia zâmbetului ei pare oblică.
După ce îi întorc spatele, îmi urează an nou fericit.
Fac efortul să privesc înapoi și îi doresc același lucru.