Clinicianul are o zi bună.
În fața cabinetului său sunt astăzi mai mulți pacienți decât carași în jurul unui boț de mămăligă astfel că riscul de a procastrina la o cafea, sub bătaia aerului condiționat, răsucind gândurile este evitat și este înlocuit de ceva mult mai bun.
Cazuistica este ca de obicei incitantă, la limita dintre magie și medicina viguroasă.
Astfel prima pacientă este o enigmă tropăitoare, acuzând o misterioasă creștere în greutate de câteva zeci de kile, creștere care a fost înlocuită cândva, în scurta perioadă în care a mâncat legume și fructe, de o scădere ponderală semnificativă. Nu a scăpat atenției supradimensionate a doamnei faptul că acea dietă cu fructe și legume ar fi putut să aibă un efect de acest tip numai că, din păcate, în acea perioadă s-a îmbolnăvit de o afecțiune gastrică ciudată, caracterizată dintr-un disconfort cu aspect de ronțăială în stomac, curabilă doar prin parizer.
Fiind femeie tânără și vrând să mai trăiască a renunțat la fructe și la legume de atunci, îmbolnăvindu-se probabil de altceva, misterios, posibil glandular, care o face să crească în greutate.
O a doua prezentare se dovedește a fi un bărbat care acum câteva luni a avut ghinionul să se înece cu un os de pasăre din supa soacrei sale. De atunci omul a devenit, firește, circumspect în a mai mânca bucatele gătite de aceasta, dar și convins că iritația faringiană cu care a rămas de atunci și care interferează cu fluxul firesc al lichidelor de sezon prin etajul superior al aparatului său digestiv este în fapt o importantă decompensare a tiroidei.
A treia pacientă este o diabetică care nu s-a lăsat până acum amăgită de mafia farmaciștilor și nici de gilda așa zișilor diabetologi până la nivelul la care ar începe să ia tratament.
Vorbim o perioadă de diabetul dânsei și îi fac obișnuita mea descriere sumbră a implicațiilor acestei boli, descriere prin care m-am obișnuit să motivez pozitiv pacienții care nu țin regim și nu își iau medicația de diabet. Uit totuși să menționez despre gangrene și amputații, dovadă clară că am îmbătrânit.
Femeia ascultă cu atenție, admite că o să îmi urmărească sfaturile cu acuratețe cu care un jihadist memorează butonul de declanșare a bombei de la duhovnicul său după care se ridică și pleacă spre ușă. Undeva în palma sa dreaptă, ca un iepuraș năimit de un șoim, se află o sticlă de Nestea astfel că femeia nu mai ajunge la ieșire, întrucât a reușit să enerveze Cucul. O întreb despre ingredientele și modul în care crede domnia sa că este produs Nestea și reușesc să o conving până la urmă că deși apa din suc nu ar fi o problemă zahărul, conform atâtor oameni de știință serioși care au studiat problema, este. Cu un oftat de final acceptă să își lepede dulcea povară în coșul meu de gunoi și, însetată fără îndoială, face primii pași spre întremare.
A patra pacientă este adusă de mamă ca să lămurim împreună motivele misterioase pentru care, din ce în ce mai des în ultimele săptămâni fetei îi este cald și transpiră. Îndrăznesc un prognostic optimist pentru lunile de iarnă.
În fine de la ultima pacientă am numai de învățat. Este o femeie serioasă, măritată fericit a doua oară și, atunci când încerc să aflu unele detalii privind viața ei intimă mi se răspunde că de fapt ea și cu soțul nu dorm în același pat. Că a mai fost căsătorită și la a doua căsătorie așa se face; zbenguiala trebuie înlocuită. Că, desigur, altfel ar fi fost lucrurile dacă era prima căsătorie.
Mă simt desigur ca un obsedat sexual, cu principiile mele diferite aplicate în oricare din cele 3 căsnicii, dar înțeleg poziția doamnei dar mai ales, după o privire fugară, pe aceea a soțului.
Este greu, dar este frumos.