agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-07-11 | |
mulți, doamne, din vechii cunoscuți
și-au lăsat de izbeliște catrafusele vieții și-au evadat sub pământ. mulți cu care am copilărit ne-am hârjonit am râs am glumit au rămas suspendați în timp. cei care azi ne întâlnim întâmplător suntem alții scilodiți urâțiți boțiți de copitele cămilei cu numele viață depănăm amintiri, râdem știrb sau clămpănind din proteze ne trezim străini unii cu alții și-o zicem de-a proaste "băi ce-ai înbătrânit și tu..." în virtutea inerției ne salutăm dând din cap, unii nici nu-ți răspund. la ce să te superi, îmi zic, fiecare-i cu viața burdușită cu de-ale lui, ce, eu îl salut măcar în râs pe cel din oglindă? auzim că x a murit. mimăm mirarea dar după câteva întrebări la care nu se așteaptă răspuns o dăm pe "asta-i viața, dumnezeu să-l ierte" și gata. ieri am afla că păsărarul, cel cu scatii canari ninfe peruși a dat colțul. era un tip deschis, jovial. părea că plesnește de sănătate în primăvară când am cumpărat de la el mei peruan. "crește des, viguros, pe margini mai scurt, pe mijloc înalt, de pare stratul mormânt" mi-a zis și a râs. cică ar fi merlit-o de la un infarct. am fost la capelă și l-am întrebat dacă după cules câteva boabe de mei pot să-i arunc pe mormânt că doldura i-a fost inima, ca spicul de mei, pentru păsări și lume... n-a zis nimic. dar și tăcerea, nu-i așa? e-un răspuns...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate