- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Nicolae Diaconescu [Nicu al Popii ]
2015-08-30 | |

Impresie la cald!


S-a deschis festivalul George Enescu ediția cu numărul 22. Reclamă cât cuprinde! Ceea ce nu este rău!
Discursul ministrului culturii a fost scurt, la obiect și a transmis idei interesante, ca de pildă opțiunea lui George Enescu cu privire la perfecțiune. Este mai importantă expresivitatea decât o perfecțiune căutată (uneori obsesiv) deși marele compozitor, în tot ceea ce a făcut, a fost inegalabil.
Totuși, spun eu, dacă azi ar fi trăit George Enescu și ar fi fost tânăr, în mod sigur n-ar fi avut loc să cânte în propriul festival. De ce? Datorită poate, a directorului general al festivalului! Credeți că e o exagerare? Din păcate nu! Nu, nu, nu!!!
Festivalul s-a deschis cu Rapsodia Română de G. Enescu, piesă muzicală de mare popularitate. Dirijorul, cu gestica greoaie a unui urs urcat pe scenă și pus să dirijeze, n-avea cum să impresioneze, ba chiar m-a dezamăgit. Sunt mii de dirijori mai buni ca acesta și totuși a fost preferat el. De ce?
În ceea ce o privește pe Sarah Chang, solista concertului de Sibelius, este mai mult o reclamă a unei mari violoniste, expresivitatea a pus-o în cui! Gestică violentă pentru a impresiona un public eterogen și snob. Ce are ea special? Numele și vioara! A venit în București cu suficiența planetară a succesului, parcă ne-ar fi spus: iată cine sunt eu! Probabil n-a studiat concertul, altfel de ce a înlocuit stacatele (tehnic foarte dificile) cu detașeuri făcute la talon? Șaisprezecimile înghesuite, o frazare mizerabilă, habar n-avea ce cântă, interpretarea ei a fost o lipsă de respect față de publicul meloman din București! Dacă ar fi fost expresivă poate s-ar fi trecut cu vederea nepăsarea ei, dar așa? Suficiența o va transforma foarte rapid într-un rebut profesional!
Spunea domnul Ștefan Gheorghiu, “domnule Diaconescu, soliști ajung doar ... marțienii!”
“Se poate maestre să gândiți așa? Ce facem cu onestitatea?”
“Onestitatea? Mă faceți să râd! E doar un ecou în fundul oceanului!”
În reclame suntem agasați că la acest festival vor cânta cei mai mulți laureați ai concursului Enescu. Vai mie! În orice caz și un student în anul doi la Conservator ar fi cântat mai bine decât Sarah Chang!
Așadar, prima parte a concertului de deschidere, o dezamăgire totală! Or să fie destui cronicari de serviciu care se vor întrece în laude!
Degeaba!
Despre partea a doua, o piesă muzicală de mare succes pentru public, Carmina Burana, oricând și oriunde s-ar cânta, ridică publicul în picioare, poate cu altă ocazie!
P.S. (25 martie 2016)
Recent am citit cronica muzicală a muzicologului Grigore Constantinescu:
Festivalul „George Enescu” – moment inaugural
(Grigore Constantinescu – 31 august 2015)
Iată ce spune despre Sarah Chang:
"Pentru solistica demonstrată de Sarah Chang, arcușul este sensibil pe vioara Guarnieri. Ce este poezie și culoare place, mai puțin lipsa forței și energiei cerute de Sibelius, în special pentru final."
În spiritul transparenței, pun și eu o întrebare, ce sumă a primit Sarah Chang pentru această prestație?