huau-huau latră scurt dulăul vecinului doar așa
să știe luna că el s-a trezit și cred că-și
bagă la loc nasul sub coadă și-adoarme.

pendula din hol bate și ea scurt o singură
dată de jumătate adio somn o nouă zi a venit
zorii sunt încă departe...

în așternutul moale și cald nu mă simt nu mișc
nici pleoapa las animalul să doarmă cum tot eul
mi s-a trezit de ce n-am călări o spinare de gând?

al lumii sunt și lumea-i mereu un copac înflorit
e toamnă hei și îl vreau azi un cireș
e totul rozalb și încă și încă boboci se deschid

rochițica albă cu bulinele roz aleargă și-i văd
doar părul bălai chipul nevăzut râde
o las să ajungă la scrânciobul din funii legat de cireș

îl împing tot mai larg și ea țipă chicotind
e soare și-i cald gâsca își duce bobocii un pic
mai departe cel mic mai trage de-un fir și cade în coadă

nu-i nimic crăcănat aleargă cu firul de iarbă
în ciocul portocaliu moale și mic
hei ați văzut c-am putut sunt voinic

mai tare de scrânciob împing râde grădina în soare
ultimul vânt îl fac într-o parte se-nvârte
s-a supărat nu mai vreau plânge tremură creanga

dau s-o opresc m-aleg c-un cucui dar nu-i nimic
tot o prind scuturatele petale pe ea ning
botoasă lasă în urmă grădina bobocii cireșul și inima mea.

huau-huau se mai trezește dulăul alt gând
la prășit pe ogor mușuroi de sapă răvășit
înnebunite furnicile în gură cu ouă și nimfe...

refugiații... e limpede animalu-i trezit...
încep o nouă zi... hei tu rochiță albă
cu bulinele roz copilărie unde ești tu?...