Te vreau aici, lângă mine. Să-mi citești gândurile, cărțile, oceanul de vise, să-mi dai o bucată de aer în respir noaptea toată. Devine cald, iar eu sunt legat de același cordon ombilical călcând pe tăcute fiecare stol de rândunele, fiecare ochi de păstrăv-curcubeu, fiecare pană de cuget.

Mai știi? Doar atunci când nu am inspirație, pasărea-n cuiburi își așează învinsă pe raft aripile în părțile cele mai infinite, profunde ale cerului netezit ca o pânză albastră de păianjen. Tu nu poți să faci același lucru. Ești prea fragedă, prea umană, prea caldă. Un simplu fapt de seară.

Te vreau aici lângă mine. Aburii tăi netezesc fiecare cută a cunoașterii sărutând de en unșpe ori colțurile gurii acest nimb de pământ fără de sfârșit. Tu zborul meu abstract iar eu "infanta" cu ochii albaștrii.