Pseudo-Kynegetykos

După cum ne arată învățații și dovezile arheologice, a doua meserie apărută pe acest pământ este vânătoarea. Despre prima nu amintesc nimic nu pentru că stimații confrați-bărbați ar avea ceva împotrivă ci mi-e teamă că mă vor da în judecată niște pițipoance din dinastia Kapathos. Dar să vorbim despre vânătoare. Prima dată, cum era și firesc, s-a vânat de foame. Apoi, în zonele cu temperaturi apropiate de cea din blocul meu, Homo Sapiens a început să vâneze pentru a-și confecționa un fel de cojoc aruncat pe el cu furca (deși furca nu se inventase, încă), apoi, încet, încet s-au făcut botine (opincile fiind brand românesc), apoi geaca din piele și ceva mai târziu poșetele bătute cu lacrimi de crocodil și cristale Swarovski. Mai târziu, vânătoarea a devenit pasiune. Este bine că s-a dat legea prin care putem vâna doar exemplarele îmbătrânite și mai ales pe cele născute cu malformații genetice. Voi trece abrupt în lumea epigramei și voi face cunoscută plângerea uneia dintre cele mai ilustre și cunoscute personalități din domeniu, care spunea într-o revistă onorabilă că ar fi apărut mai nou (atenție!)...vânătorii de premii. Pentru cei mai puțin familiarizați cu lumea epigramei și unele „apucături” din cea lume, le spun că este vorba despre unele concursuri de epigramă, prilej cu care se întâlnesc epigramiștii și nu despre întâlniri ale epigramiștilor, cu prilejul cărora se fac niște concursuri neînsemnate precum își imaginează una dintre cele mai ilustre și cunoscute personalități din domeniu. Domnia Sa afirmă că trebuie să ne întâlnim, să ne îmbrățișăm ca „frații”, să ne pupăm pe gură, eventual să facem spirala lui Arhimede în costumul lui Adam și NU să concurăm într-un domeniu atât de sclipitor și specific nouă, având în dotare inteligență pe persoană fizică și deci, să NU vânăm premii precum cei din epoca primitivă. Oare, una dintre cele mai ilustre și cunoscute personalități din domeniu a uitat că legea naturală a concurenței a apărut în zona crepusculară când însăși viața se baza pe instinctul animalic de luptă și concurență transmis ulterior omului, să zicem, inteligent? Fiecare dintre noi, cei care suntem în viață, a fost cândva un spermatozoid care în crosul celor zece milioane de semeni s-a străduit să ia premiul întâi. Chiar și cea mai ilustră și cunoscută personalitate din domeniu a fost printre cele zece milioane de „brotăcei”dar, evident, nu-și mai amintește. Plecând de la exemplarele îmbătrânite și mai ales de la cele născute cu malformații cinegetico-epigramatice, un distins confrate din lumea epigramei chiar și-a luat permisul de „vânătoare”, pixul și cureaua lată și a pornit în pădurea cu alune și poante șterpelite, spre a face o țâră de curățenie și, evident, în spiritul cel mai cinegetico-epigramatic, să-și adune în „expoziție” unele „trofee” care, de fapt, ar fi trebuit de mult să fie împușcate. Cum nici vânătorul nostru nu e prea tânăr, s-a hotărât să curețe pădurea de exemplarele cu malformații genetice. În paranteză fie spus, aceste „căzături” cinegetico-epigramatice pe care „vânătorașul cel isteț” ar vrea să le stârpească, unele dintre cele mai ilustre și cunoscute personalități din domeniu le cultivă și le ocrotesc. Cineva spunea pe vremea colectivizării că trebuie să stârpim lupii deoarece fac prăpăd prin stânile ceapeurilor. De acord, s-au stârpit lupii și s-au înmulțit căprioarele. Personalitățile noastre ilustre țin cu lupii, având o trăsătură comună privind pofta pe care și-o manifestă prin jungla epigramei. La ora actuală, nu prea mai sunt nici lupi, nici căprioare dar s-au înmulțit în spațiul cinegetico-epigramatic...plagiatorii. Oare dacă stârpim plagiatorii se vor înmulți epigramiștii? Posibil dar cu orice risc, vânătorașul cel isteț face un lucru bun. În plus, tot bătând pădurea în lung și-n lat, voinicul nostru mai dă cu cizma de vânător și în câte-o ciupercă otrăvitoare. Vedeți Dumneavoastră câte similitudini sunt în pădurea cu alune și poante șterpelite? În pădure sunt ciuperci comestibile dar și siameze otrăvitoare. La fel și în lumea epigramei, sunt catrene originale și plagiate dar aici, siamezele otrăvitoare nu se elimină cu cizma ci cu pixul și inteligența. Iată doar câteva ciuperci comestibile puse lângă siamezele otrăvitoare (voi specifica doar paginile din „expoziție” nu și autorii):

Comestibilă
În ochii lumii, vrând să pară
Că nu-i decât un pierde-vară,
Se dovedește, în răstimpuri,
Un pierde patru anotimpuri
Pag 13-14
Otrăvitoare
I s-a spus că-i pierde-vară,
Vorbă spusă din vechi timpuri,
Dar el, văd că, bunăoară,
Pierde și-alte anotimpuri !
Pag 13-14
...............................................
Comestibilă
După câte se aude,
Subalternii dumitale,
Unii sunt aduși de rude,
Alții sunt aduși de șale.
Pag 15
Otrăvitoare
Zvonuri șuieră prin ramuri
Despre-a voastră echitate:
Unii sunt aduși de spate,
Dar mai mulți aduși de neamuri.
Pag 15
...........................................
Comestibilă
Menajul nostru, mult sporit,
S-a transformat pe nesimțite
Că de la lingură-am pornit
Și-acuma suntem la cuțite.
Pag 19
Otrăvitoare
Dragostea cea împlinită
S-a schimbat pe nesimțite,
De la lingură pornită
Astăzi suntem...la cuțite.
Pag 19
.......................................

Comestibilă
După mintea mea, socot
Că, în spațiul carpatin,
Adevărul e în vin,
Iar minciuna peste tot.
Pag 21
Otrăvitoare
La un vechi proverb latin
Meditez ca un bigot:
Adevăru-i doar în vin,
Iar minciuna peste tot.
Pag 21
etc. etc. etc. etc etc...

Distribuția:

Vânător........Titi Tudorache
Gonaci.........Nae Bunduri
Pădurea......UER
Iluștrii: .........???
Panoplia:.. „Ce scrii tu azi, eu am citit ieri”(Titi Tudorache)