agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-11 | |
Unsprezece octombrie,
o zi în care Soarele a răsărit a patra oară pe malul Jiului Dragonul din cer a creionat un destin printre oameni I s-a spus Ion, precum părintele ionienilor lui Apollo, Punte peste timp în calea vânturilor din Bărăgan Când încă țara nu îmbraca mantia roșie A pășit în USR-ul din Bănie, Un petec de hârtie uitat în ungherul vremurilor A rodit peste ani în armonii cu Brăila lui Mihu Dragomir „La răscruce de vânturi si vremi” Precum Tara tărâmul mitic al celților, Cernoziomul a clădit în el un nume și un destin al pământului Þâru cercetătorul grânarului împovărat de arșiță Neobositul pioner al timpurilor, a zămislit un rod al inimii și minții Sperand să-i fie auzită truda, Când cei din țară-s surzi an după an Senectutea-l prinde, expermentând sub steag american Îmblânzirea bătrânei doamne a Bărăganului, ce anul ăsta s-a răsfățat cumplit în șesuri și pe dealuri, lăsând pământul desgolit de rod și mâl în valuri Când glasul nu-i ecou în timp Atunci condeiul e dinnou erou al gandurilor pe hârtie Ce umplu raftul azi cu scrieri multe din vise adunate iar Într-un ungher al inimii stă ziua în care m-ai învățat să înțeleg vechimi de mii de ani Din versul greu de început al Mahabharatei când litera mi-era străină Dar mintea mea se încărca în vers cu epopeia lumii întâi a fost sanskrita și-apoi Rama și a lui soață Sita ca vână a mamei și irisul albastru ce va să vină de la o străbună cu nume de regină și-așa se face peste veac o Mărioară(de 84) și un Ion(de 87) se întâlniră Să umple zilnic foi cu gânduri nobile și flori născute în inimi de fii de eroi, Unul este Marin al tatei tată trecut prin focul a trei războaie, lagăr și-a Franței rezistență Altul e Trofim rămas în munții Tatra sub semn Divin pe dealul TuHar din seva lui coboară mama, Ei de sus privesc azi cum liniștea e frântă de țăcănitul sacadat, Al unei mașini de scris la care se înfiripă romane de iubiri și doruri multe, Din amintiri de muze rătăcite, Sunteți speranța zilelor ce vor să vină, de viață lungă străjuită Când vremea o să mă ajungă Și muza dulce îmi va picura încet, pe pagini albe azur de gânduri împlinite Pentru o lume înflorită sub un surâs de vară. La multi ani în zi de toamnă iară!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate