plângeți voi amintiri cu speranța că veți reda strălucire trecutului

inima mea știe cuvinte pe care buzele se rușinează să le rostească
inima mea șoptește încontinuu indiferent dacă o ascult sau nu
și cu toate astea ea mă iubește necondiționat

de câte ori am timp mă așez să-mi trag răsuflarea privind-o
este aceeași, poate puțin mai părăsită, uitată
abandonată în tumultul unei zile
și cu toate acestea ea bate pentru mine
indiferent dacă cineva îi mai calca pragurile
și dacă se mai apleacă să-i oblojească tristețile
dar ca orice templu, ea știe să-și poarte crucea cu demnitate

știu că va veni și ziua în care nu vei mai putea
doborâtă de vreo spaimă sau pur și simplu ignorată
abandonată într-o uitare colț cu indiferența

dar indiferent de ce se va întâmpla știu că niciodată nu ți-ai închis porțile