ne obișnuiserăm cu resemnarea
cum să-ți mai trăiești clipa altfel decât din cărți
eroii mor colectiv
aripile ți se topesc înainte de vreme
nu astfel ți-au menit bătrânii
zei târzii își savurează festinul
cedezi întâietatea
celor care ți-au împachetat viața
de pomină savurând
floarea de măceș a vremelniciei
scuturându-se în ceașca de ceai
astfel se resoarbe viitorul în trecut
nu mai există idealuri
idealul e să nu arzi
zadarnic veni –vor paramedici
și-ți vor hărăzi o mașină de deszăpezit visele
ori melancolia cerului
care te-a lăsat fără ploi
eu cred că plânge-vom numai cu eroi