Prin venele noastre ar putea curge o poveste spumoasă
dar nu e vorba de asta
nu-i așa? e vorba de un fel de posesie
pe care tot vrei s-o acompaniezi
jucându-te pe diverse strune
apeși pe tonuri de asfixiere, nu e de ajuns
mesteci coaste de fiere, nu e de ajuns
atingi pragul torturii
apeși
apoi aștepți să auzi
urletul de durere
doar așa te simți tu întreg
atunci ai orgasmul pe care tot l-ai vrea repetat
de care nu te saturi
în sarabanda ultimă
vrei să reții surâsuri chinuite, bătăi de inimă îndoite
ca un devorator de trupuri stoarse de ultimul sentiment
ca un canibal cu foamea neostoită
purtând resturi de cadavre erotice în buzunar
obosit, te întorci acasă.