“Parcă nu ești cu tine.”-mama
“că mama” gând în dreapta.
Imaginez chipul mamei mort. Dacă fac (scriu despre) o ucid pe mama.
Mama în stânga, că-i fac lu mama. 14.11.15
Amintirea de mama este mama.
De ce zic “moare mama” și apoi cred. Trăiesc credința.
Cred că am spus “îți doresc moartea” din îmbinarea simplei dorințe “a dori” plus “moartea” ca stare în mine.
Dacă fac (scriu) “te omor”. În impresie? Dacă fac se pune sau nu.
Am găsit ce e bârna din ochi: eul-legatura-“tu zici” că oglindire a eului. Când este bârna din ochi nu e curba ce închide vorba. Privesc prin “tu zici”.
Ieșirea din suferința barnei: sunt oglindirea mea pe tâmpla dreaptă a mea.
moartea moare? Traducere a logicii mentale. Doresc moartea morții?
Suferința unui semigand ce a trăit în mentalul meu în locul meu mușcă din mine. 16.11.15
Mama moare în mine.
Văd cum pot să lucrez “raul”, fac șir de sfere în dreapta, dar nu se pune că fac răul. Mă leg? de pozitiv. Devin mlădița.
Visasem că l-am lăsat pe altul să muncească în locul meu. Și Irina se plimba pe stradă în o mașină albă.
În real după ce am stat toată ziua în curățenie, la sfârșitul zilei răutatea celuilalt m-a făcut să omor, să-i fac rău în gândul meu lu mama.
Apoi s-a făcut liniște în mentalul meu. Unde o iubeam i-am spus: vei trăi.
Apoi am început să trăiesc în punctul negru din aer al faptei mele.
Pe pământul din mental era liniște și întuneric.
Am omorât-o din nou și din nou. Într-un final am înțeles o logică: mă opresc la simbolul care are însemnătate în stânga.
Apoi unde mergeam am văzut că înfăptuind raul las urme. Săreau din picioarele mele stropi argintii.
Am intrat înapoi în dormitor. Mintea devenise închisă de trei pereți. Stăteam cu mintea în absolut în lumină albă și nu știam cum să ies din situație. Cred că trebuie să cer iertare Lui Dumnezeu și apoi să cer scăpare de la Dumnezeu de cel rău așa cum ne învață Mântuitorul, căci răul vine din trecut în prezent în dreapta oglinzii mentale. Răul devine cel din urmă care se face cel dintâi.
Apoi am descoperit:
Teama de moarte ce era lângă moarte. Zic că se întâmplă.
Credința este piatra din vârful unghiului nebăgată în seamă de mine ca ziditor.
Întrebările care fac potrivirea: “cine?”, “cine zice?”.
m-am trezit brusc din somn văzând că Dumnezeu este totul. Dumnezeu se oglindea pe chipul meu. am văzut că în El este și mama din afara mea. În strâmbătatea mea m-am împărtășit cu mama. Pot să spun că Dumnezeu era alb.
Mintea mi s-a dus în gura din creștet.
Apoi am văzut că oriunde se duce mintea se face și Dumnezeu. La început sunt lucrurile, apoi eul-cerc vertical al meu, apoi apare Dumnezeu, se face sfera în aer. “Iată sunt cu voi în toate zilele!” 16?.11.15
Am fost bucuros și am început să când când eram cu treaba prin oraș: “Hristos a înviat”. Dar s-a întâmplat ca după o vreme iar am omorât-o pe mama. De data această faptă am făcut-o în spațiul de stare, pe “pământ” în mental. M-am legat de cuvintele preotului Cezar Axinte: “firea se biruiește prin învierea Lui Hristos.” și de cuvintele altor oameni: “ca vis al morții eterne e viața lumii întregi”, “a fi sau a nu fi”, “ispita de a exista”, “viața e o moarte”, “memento mori=aduti aminte de moarte”.
“niciodată nu-i târziu” e lecția mea de la o orfană. Tatăl ei nu putea să fie prezent unde lucra. Nu îl vedeam pe Dumnezeu și deși i-am vorbit în un târziu l-am dat raului. Așa am descoperit că El era în mine. Și nu a fost de ajuns, la puțin timp L-am dat raului încă odată și apoi încă o dată.
Nu pot să trăiesc fără El!
Pascal spunea: “Te caut unde Te-am găsit”. Oare se va mai întoarce?
E duhul strâmbătății în mine, care nu accepta adevărul.
Am văzut în dreapta raul că pată neagră. Am văzut cum vine din stânga “a face”. Am văzut că dacă “a face” trece peste pata rezultă că fac răul. “a face” vine din eul meu. e o tendință naturală. Ok, totuși inițial am dat răului că un păcătos, făcând răul.
Înainte să adorm mă leg de: zic simbol este cred vreau.
Consolarea din vis e că îi fac lui “că este”. știu că a dori e mâna în mână cu a face. A face din vis e și a scrie. În vis i-am cerut prietenia fostei prietene. mi s-a motivat că nu o vreau. Astfel găsesc că pe Dumnezeu îl vreau unde nu-L vreau. Când eram cu ea i-am spus te iubesc mai mult decât te urăsc.
În mine apare “mama moare” simbol. Dacă fac îi fac rău lui mama.
Deci “că este” și gândesc. Dacă fac fac raul ce-l gândesc. A gândi = a însemna și se pune sau nu de rău. Simbolul “nenea” înseamnă și nu se pune de rău. Dacă îi fac lui “nenea” rezultă că el este în locul raului (ce-l gândeam) și se pune ca nu este răul.
Mi s-a întâmplat să îl dau răului pe tata. nu am nici o explicație. Nu vreau unde vreau.
Realitatea exterioară: eu și tata. realitatea interioară: eu și răul? Făcând dau pe tată din sinea mea răului care după cum zic (dau) e în afara mea. Dacă zic este dacă este zic.
De ce există un căutător în mine? Era și în Hristos: “cauta și vei găsi”.
Înțeleg că fac, prima acțiune. Înțeleg că dau, adică ce fac, adică traducerea lui a face.
Am semiimpresie de rău. Fac. Apare lângă fac cuvântul cu imagine “mama”. Nu se pune că-i fac rău.
La masă în timp ce mâncăm asociam făcând rău lu mama. Bineînțeles că inițial nu vroiam. Mi-am zis: sunt păcătos. Am ieșit din gândul “că sunt” înțelegând că însemnătatea are legătură cu a mânca.
Vreau pe viitor să fiu tăvălug. Părintele duhovnic spunea de tăvălug. 18.11.15
Ce înseamnă “ia-ți crucea”?
A pornit din mine o negație față de frumusețea lumii.
După un timp răul din mine a reacționat astfel ca să nu mai pot gândi asupra crucii mele. Dar am găsit că fără cruce mă simt în singurătate. Gândind așa parcă am căpătat coiful credinței cum parcă spunea Pavel. Însă am omorât din nou.
În vis am găsit că nu îi fac numai lui “că este”.
Am găsit ca atunci când fac potrivesc, caut.
Sunt și este sunt întruparea dorințelor?
Fac. Este din amintire. Rezultă că-i fac lui este.
Fac. Zic că e cruce. Zic că-i fac lu mama. Înțeleg că am sentiment față de mama. 19.11.15
În vis sunt în mine zvâcniri ale începutului și sfârșitului. 20.11.15
Concluzia din vis e că a face rău e a face bine. 21.11.15