clipa asta seamănă cu lampa fără fitil
și umbra ei coborâtă pe perete
până sub masa pe care-mi țin gândurile
jumătate spre noapte
jumătate înghesuite pe taste
din piele de om și amestec de fard de Crăciun

clipa asta intră în priză
face scurt prin toate iluziile
din tubul bergman rămas neacoperit
într-o casă de lemn
goală de bradul
pentru colind

o vezi...
rătăcește acum printr-un târg din lumini
părul rebel i se agață în pantofii tociți
adună un chiștoc de țigară
o mască un rest din bomboană
se urcă în caruselul sălbatic
și plânge și râde sardonic
de o umbră aproape macabră
………………………..

la universitate ceasul arată zero
de pe-un caldarâm
hingherii adună un câine
un drogat
și două picioare înalte
de noapte

București – 17 decembrie 2015