agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-01-02 | |
l-am întrebat ce are de gând
m-a privit lung sunt una cu tine doar că n-am trup de mine toți fug văzându-mă povară așa că sunt nevoit să mă prefac în simțire în voi să m-ascund eu nu te alung zic îmi face plăcere dar tare aș vrea anul ăsta măcar să fii iubire vezi tu zice el pe bune nici nu știu de exist despre mine spuneți vrute nevrute în cârcă îmi puneți o mie și una de atribute de nici nu mai știu cine sunt ba că-s noțiune abstractă că sunt etern o pacoste sau binecuvântare m-ați tăiat în felii feliuțe zicându-le ere milenii veacuri ani luni săptămâni zile ore minute secunde și încă mai și până nanosecundă de nu mă mai văd ați făcut calendare după mersul de lună și soare să vă măsurați viața amăgindu-vă crezi tu că pe lună și soare în rază și pe rază în coantă îi doare ciuciu și nici n-are de ce că eu sunt doar urma lor de mișcare și tot ce se mișcă până la om habar de mine nu are doar voi... în fine îmi ceri să-ți fiu an de iubire dar care când viața ta toată e-un an vezi îi zic am părul aproape albit știu și eu măcar atât ce-i un an și cu-ai mei mă laud și-i vreau cât de mulți bietul de tine cum vrei să te minți privește în calendar sunt 12 luni și fiecare lună a ta e de șapte ani hai las-o baltă gură de fum cum poate fi luna din ani... nu tu spuneai că luna se schimbă când își epuizează zilele ba da și tu nu-ți epuizezi celulele tot la 7 ani devenind altul cu totul nou hei zic eu de colo pare c-așa-i până la șapte mi-au crescut dinții apoi mi-au căzut crescându-mi din nou la 14 mi s-a-ngroșat vocea mi-a mai cerscut pe ici pe colo câte ceva și la 21 măseaua de minte așa le bâjbâi bine dăi înainte acum înmulțește 7 cu 12 și vezi-ți vârsta trăirii normale... e-aproape miezul de noapte nu-l mai zâdărăsc și merg să mă culc în așternut văd calendarul în gând patru anotimpuri primăvara - copilăria până la 21 vara - tinerețea până la 42 toamna - maturitatea până la 63 iarna - bătrânețea până la 84 îmi vin în gând vorbele bătrânului bă până la optzeci optzeci și ceva e cum e viața dar restul e chin... pornisem discuția să aflu de-mi face hatârul și el ca totdeauna a dat-o cotită să poată să-mi facă surprize plăcute oare anul asta vor fi sau iarăși nu....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate