Tânăr fiind am bravat
Că trag după mine hoardele mutilaților
Și poate că am prins în jurul meu
Ca într-o plasă de păianjen
O mulțime de lilieci
Cu zborul tâmp treziți din întuneric

Dar nu eu eram Lumina

Îți cer iertare azi și lasă-mă
La rândul meu cu brațe sângerânde
Să mă prind de funia
Mizericordiei Tale

M-a orbit, tânăr fiind, întunericul
Mi-au slăbit azi puterile și vederea
Unde sunt zăpezile scârțâind sub ghete de copil?
Unde ninsoarea imaculată?

Îngăduie să-mi unesc mâinile în rugăciune
Aruncă doar o privire
Și vor învia în trup de înger
Oasele mele umilite
Ca să nu mă pierd-pentru Tine
nimic nu-i prea greu-primește să mă prind
De funia mizericordiei Tale

Tu ești Cel Atotputernic, Atoateiertător
Frumusețea Binecuvântată

(Ai grijă și de liliecii mei
Părinte milostiv, căci au sperat la Lumină.)