Se transformă în unu ceea ce fac.
Vreau viața. 01.02.16
Când nu îmi convine, mă duc cu mintea spre ceea ce îmi convine și fac numărând.
Ajungând cu numărătoarea la 12, ceea ce înseamnă nu mai înseamnă.
Nu se mai socotește când innumar până la 32.
Adorm. Mă trezește vorbă din vis: te-ai măritat cu femeia care folosește unui scop nobil. 02.02.16
O nouă zi.
Credința dar nu vreau să cred.
Nu da frâu liber superstiției.
La început este ceva care îmi reține atenția, nu este răul.
Nu vreau pleacă din imaginea care se pune de rău, pleacă spre stânga.
Văd răul când vreau?
Un gând se duce în infinit. Ceva din infinit se duce în finit (ființă). 02.02.16
Când nu vreau văd pluralitate. 03.02.16
Când apare iubirea vreau ceea ce nu vroiam?
Văd. Îl văd mare. Nu-mi place. (dar nu e răul)
Dacă te gândești pe tine te omori?
Dacă fac urmează să cred.
Credința contaminează?
Gândesc un gând (ea).
Cu răutatea mea cu tot sunt, dar sunt condus orizontal de iubire (soare alb) în craniu. 04.02.16
Și vine spre mine lateral o părere bună despre mine, apoi parcă ies pe dedesuptul ființei mele și urc alb peste ființă că în o șaretă.
După un timp răul apare și zguduie oiștea șaretei.
Un anonim îmi vorbește. Răutatea omului celuilalt mă însingurează.
Văd în ceilalți răul.
Urmează tăcere.
Dau să adorm. Văd că cu visul vin și locuiesc sentimentul de nimic.
Cântec în vis: ta na, ta na, ta nam ta na.
Apoi mă trezește vorbă din vis: muribunzi fumurii.
Apoi mă trezesc când în vis o mână străină mă mângâie pe cap.
Mă trezesc. Văd răul și lipsa sentimentului de sine. 05.02.16
Mă duc până la râul anonimului în dreapta și vin oblic până la centru ca o pasăre vorbind.
Sunt în cerul capului meu.
Apoi mă simt bine. Sunt în două locuri: în aer, culoare maro în dreapta, în infinit și în fiinta-mi limitată, în stânga.
Citesc din Evanghelia lui Ioan.
Am râs în mine de Dumnezeu Tatăl pentru faptele oamenilor, dar am crezut în cuvintele Lui Iisus din Evanghelie. Ioan 5, 44: cum puteți voi să credeți, când primiți slava unii de la alții și slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutați?
Deci, Dumnezeu Tatăl are slavă. Da, căci “a Ta este împărăția și puterea și slava.”
Existența mi s-a dus deasupra capului. Parcă aveam un smoc de păr creț cărunt în creștet.
Îmi aduc aminte că Dumnezeu a fost cu mine în voiaje. Îmi aduc aminte de Dumnezeu când mi s-a arătat în 2015.
Pascal spunea: Faptele sunt create de Dumnezeu. Supremația faptelor se impun rațiunii. Religia creștină explica faptele. https://www.youtube.com/watch?v=mLwwvx0cPcY
Recunosc că Dumnezeu-Tatăl e ca un mechanism de roți dințate stricat în mine.
Apoi, existenta-mi o simt înaintea mea.
Înțeleg că Dumnezeu mi-a dat să mănânc.
Parcă eu mă conduc pe mine acum, nu iubirea, nu Dumnezeu.
Din filmul conversații cu Dumnezeu https://www.youtube.com/watch?v=f1zXKoNsTr4
“cine crezi că a inventat umorul?...vreau ca tu să fii fericit. Dar tu crezi că îmi ești inferior, pe când în realitate toți suntem unul. Nu există separare.”
Oftez.
Oftez.
Neale Donald Walsch, “nu te simți abandonat. Voi fi mereu cu tine. Nu te voi părăsi. Tu ești creația și produsul Meu. Tu ești fiul meu, fiica mea, țelul meu și eu însumi. Prin urmare cheamă-mă, oriunde și oricând te vei simți separat de pacea care sunt. Și eu voi fi acolo.”
Adorm. Un cântec la flaut pentru cel ce e păcătos mă trezește: la, la, la, la-laa. 05.02.16
În loc să mă mulțumesc cu aceasta îi cerșesc în continuare Lui Dumnezeu că cerșetorul Lazăr Popă.
Apoi mă trezește o vorbă (incoerentă?): Eduard și Năstase au preferat să nu se stau începând de mâine în ediția a 42-a.
Apoi mă trezește concluzia din vis: existența a 200 000 de copii ai Domnului.
Sunt treaz. Respir cum trebuie. Cerurile în față sunt deschise. 06.02.16