Și-a împreunat zgomotos mâinile pentru ultima oară și a părăsit scaunul cu înveliș de catifea roșie ticsit de praf. În spate, se îndepărta podeaua mâzgălită haotic chiar de pașii ei. Paradox de aplaudat. Cine s-ar fi gândit la o așa sinucidere a sinelui?

“Trebuie să-ți alegi locul unde vrei să-ți ratezi viața.”

Ce melancolie de refuzat

E cerul celuia ce zace

Pe glezne lesne de urmat

Și sufletul cicatrizat ce tace.