Când se duce în creier vorba (gândului?) se pune.
Iau abur? de pe suprafața sferei maro ce sunt în josul mentalului când dau raului? 29.02.16
Iau din aerul infinit? când râd.
Am pus cursorul în un loc. Apare ideea de rău? Nu era nimic în locul cursorului, dar s-a transformat în senzație de rău, după vreo două secunde.
Ovalul gol?-credinta ce urca în creștet.
Zic “că’ este”.
Când dau să sufăr am un eu în mine (în stânga? mentalului) în aer și un eu în norul fumuriu al suferinței din dreapta sus (tot în mental).
Eu îl fac pe dracu? L-am făcut în aer.
Ca o floare ce se deschide, ieșind din ea … imagine?, suflet?.
Mă respir, adică respir cosmosul mental.
Zic: eu sunt vorba, eu sunt credință.
Sunt și sufăr în afara mea până la cer.
Încep să sufăr pentru cuvântul “tâmpit” către cineva. Nu știu cum tendința de a gândi mi s-a dus în creier.
Nu mă pot bucura.
Oftez.
Pe tvr 2 cineva citează pe altcineva: nu mă plac.
Pe Trinitas cineva afirmă: credința adevărată este controversată.
Leșin în aerul mental. eram sub cer.
Nu am tărie în mâini și corp. tăria e în mine, cel care sunt în cer (cerul totului), răspândit, că mici surcele negre.
Oftez.
Am senzația că s-a împlinit o imagine din visul de dimineață. Suferința = imaginea visului.
Primesc tărie în față.
Începe o emisiune despre Paisie Olaru: omul smereniei. Ascult.
Deodată tot cosmosul meu mental s-a mișcat, s-a bucurat. Mișcarea a fost întâi în tâmplă dreaptă, apoi altundeva în stânga. A fost că mișcarea unui punct.
Mă respire pe nas.
Sunt pe fata mea.
Îmi simt eul-ou alb în minte sub cer, apoi respire cerul.
Oftez.
Mă respire pe nas.
Văd și înseamnă.
Când sunt deasupra lui “înseamnă”, că duh alb sub cer, nu se pune adevărul lui înseamnă.
Mă respir în minte și pe nas.
Faptul că punctez în minte fapta rea.
Ascultarea este de vină. Adevărul, ceea ce înseamnă, s-a ridicat până la mine și ascultând am devenit adevărul. Călugării pun accent pe ascultare. Paisie Olarul era duhovnicul lui Ilie Cleopa și Ilie Cleopa era duhovnicul lui Paisie Olarul. Se ascultau și jumătate de zi.
Mă respir în Dumnezeul-cer, de deasupra encefalului.
Am licărire de stele galbene în ochi.
Condiția de a-l asculta pe celălalt este când este și face ca și tine?
Hristos, Adevărul a luat trup de om și a vorbit oamenilor. Traian Dorz, un creștin orthodox este acceptat și iubit de sectari. “cine se aseamănă se adună.”
Cred, văd.
Mă trezesc din vis și îmi amintesc un cuvânt din vis: mâna. 01.03.16
Îl fac prost pe tata.
Accept gândul n acesta ca un cap. Gândul a venit vertical de jos în sus, ocupând tot spațiul minții. Acceptarea este că îmbrățișare de mâini maro pe frunte. eu eram în cer în zona frunții.
Îl văd din nou pe tata. Zic: dragul meu!
Respir fruntea, ce e cerul totului, respir până la spațial Dumnezeu-cer.
Nu mă mai simt păcătos. 01.03.16