sunt destinul conștiinței?
… conștiința decupează cuvantul-subiect. cuvântul se duce înainte și cred.
În jurul eului o este taina care este infinitul.
Sfinții părinții puneau început bun în fiecare ceas.
Pun început bun în dreapta.
Fac păcatul: mi se desenează marginile unei șepci.
“nu muri” în dreaptă deasupra mamei decupate, care nu o văd.
Când mintea rămâne în afară blestemului-cerc nu se pune blestem.
Dacă repet sunt acolo. În același loc.
Se extinde locul? în gândire.
Blestem: îl vreau pe nu vreau. Peste subiect era nu vreau. Am venit peste nu vreau.
Vocea mamei din stânga, din idee? mă influienteaza să-i fac rău, unde am gândit/vrut? de rău?
Pot să repet=nasc unde iubesc.
eul. Nu vreau e peste el. Din nu vreau iese cuvântul “urât”. Cuvântul are sufletul eului?
Mama ca aluzie. “să-i dăm de cap”
c=tata. mă duc/plec. “tata”
Deci când plecăm din casa Tatălui ceresc vom pleca cu cuvântul Dumnezeu.
fac păcat. Mă leg de reclamă: gustul te-a ales. Deci păcatul m-a ales. “te-a împins păcatul”
Nu am amintirea răului în stânga și fac binele. “nu e” era ca entitate nor-linie în stânga.
Dacă mergi cu gândul? mai mult dând din una în alta nu gândești răul?
Atena: nu am voința, răbdare, încep un lucru și nu îl termin. Bărbații sunt fără sentimente.
Numărând intru în jocul din dreapta.
Când șterg cuvântul să repet mă duc cu mintea în era și cred?
Zic “că este” Dumnezeu unde vreau, unde îl accept.
Vreau noul, nouă înțelegere.
Când faci rău se oprește totul/mintea? Mintea se oprește să înțeleagă.
Trebuie să mă strâng n ca să nu fac răul. Calea strâmtă și dreapta?
Simbolul i. Din el iese Iisus. Flacăra lumânării este viața.
Apare subiect. vocea: “ești destinul meu”.
Trebuie să treci în întuneric? un pod ca să nu se pună de rău.
Spuneam: nu-ți doresc răul, nu vreau. A apărut în stânga sus “vreau”. Din vorbă mea: nu vreau s-a împins în fata cuvântul “vreau” și am dorit răul altcuiva. Dorința pulsează? Văzusem odată că da. Era sferă galbenă.
De ce și-a spus Mântuitorul Iisus Hristos: Fiul Omului?
Sentimentul de sine e un simbol?
Mintea sta în simboluri. Gândul se duce? la simbol.
Nu e. unde am zis cred.
Nu ajung la mine?
Îl fac pe celălalt în spatiul-gand? Adică pe “că este”?
Gândești de bine pe celălalt când ești cu el? Gândești de rău pe celălalt când ești în afara lui?
În superstiție mă nasc de mai multe ori, iar în o “viață” fac răul.
Îi accept pe făcătorii de rău.
Că bag duh rău în celălalt. În cercul eului meu era raul negru. Am intrat în celălalt.
Din simbolul I = Iisus a ieșit în stânga sfera Iisus. Eram în infinitul vertical? M-am surprins împotrivindu-mă lui Iisus-sfera. Din mine a ieșit eul meu că cerc alb în care era duhul negru al răutății. Eul meu s-a dus la sferă Iisus. Am intrat prin el? Și am spus spre dreapta: eu sunt viitorul. Apoi am gândit: Iisus este începutul și sfârșitul. Am pus egal viitorul=sfârșitul și m-am considerat păcătos.
Apoi a venit Dumnezeu Tatăl că sferă și l-am înjurat: du-te în penisul meu.
În vis vocea raului a vorbit prin mine. Apoi cel rău vorbea în numele oamenilor prin oameni. Mă cutremură răsunetul vocii lui prin oameni. Simțeam că voi inebuni.
Apoi am văzut bustul celui rău în imagine orizontală. Era negru. I-am desenat cununa raului.
Pentru conștiința celălalt este străin? Conștiința vrea să lucreze?
Blaga: cunoașterea luciferică este prin poezie. Cunoașterea paradisiaca: exactă, știință.
Mă leg de “eu nu strivesc corola de minuni a lumii”.
Răul era cerul: Dumnezeu + o parte din infinit.
Dau să mă măresc. Gândul a zis că sunt? Mă acuz că am vrut înainte să mă măresc.
Ajung să fac pe actorul. (la o comandă?)
Răsunetul pentru aluzie.
Că este? vreau. Că sunt = actor?
Văd. Este. Cred. Vreau?
Că este = văd. Este. Cred. Vreau. Că sunt.
Există un om în mine care tot eu sunt? Eul și șinele? Omul cel nou și cel vechi?
Trebuie să suprapun ca să nu se pună de rău. Hristos L-a trimis pe Duhul Sfânt.
Că este. vreau în mine ca eu.
Este. eul în este. vreau.
Când sunt cumva în stânga simbolul înseamnă după cum sunt.
Gândesc răul. mă duc în stânga ca rău și simbolul înseamnă de rău.
Accept că fac aceleași păcate ca un păcătos și că un nepacatos.
Vocea spunând numele un subiect. apare subiectul să se suprapună peste subiect. Tatăl nostru care ești în ceruri.
Ideea de, care face să apar ca? 05.03.16