Un păsăroi cu simț imobiliar a pus crenguță pe crenguță în nucul meu în ceea ce pare a fi un nou proiect imobiliar în Tunari.
Deși aș fi preferat să fiu consultat in prealabil am decis să las faptul fără urmări, fie și numai pentru a nu fi eu motivul eșecului programului Primul Cuib.
Momentan înaripatul este probabil la agățat, în căutarea unei domnițe pe care să o treacă, în aripile lui viguroase, pragul cuibului.
Sigur că la așa un proiect imobiliar minimul care s-ar cere păsăricii ar fi, pe lânga o obârșie acceptabilă și un aspect cochet, să fie în călduri (sau măcar să mimeze asta într-un mod convingător).
O să stau cu ochii pe cuibul tânărului holtei ca să nu îl prind cu vrăbii bagaboante, porumbițe interesate sau rândunici aventuriere, nucul meu fiind un arbore respectabil și nu reazăm de bordel păsăresc, ca alții.
La acest spionaj prietenesc, caracteristic relațiilor de buna vecinătate în spatiul rural românesc sunt se pare sprijinit și de Rudolf, motanul alb cu botul negru, poftă de mâncare și chef de zburutăcit persane de oraș din vecini, la rândul lui interesat, probabil din aceleași motive ca mine, de stabilimentul din nucul meu.
Aștept strămutarea altor specii de vietăți pe teritoriul Republicii Cucu, orice animal fiind binevenit câtă vreme nu contestă locul meu, în vârful piramidei trofice a ținutului.