De-ar fi măcar o dată să mai pot săruta buza ta
De-aș putea să-ti mai simt o dată forma
Doar o secundă să am, să te mai pot privi o dată,
Aș fi fericit un veac
O secundă să mă poti iubi
Un minut să mă poti intelege
Ar fi fost tot ce-mi doresc acum pe lumea asta,
Dar nu!

Nu știu dacă urăsc ce mi-ai făcut,
Nu știu dacă regret că te-am iubit,
Nu știu ce vreau și nici ce vrei,
Nu știu decât că te iubesc,
Că te ador mereu și te visez,
Că-n fată imi apari, mereu, când cerul il privesc,
In gând te port și-aș vrea acum să fi cu mine,
Dar nu!

Tu nu mai vrut al tău să fiu,
Tu ai gândit că nu-i destul să te iubesc o veșnicie
Că nu-s destul de bun să fiu cu tine,
Că nu-i destul fidel sa-ti fiu,
Tu nu gandesti si nici nu ai gandit vreodată,
Că eu orice ti-as da mereu,
Dar nu!

Tu m-ai lăsat stană de piatră
și nici proptea n-ai vrut să-mi pui,
M-ai omorat in drum fară nici o urmă de regret.
Tu m-ai lăsat dintr-un principiu,
Ce nici tu nu-l sti măcar,
Eu te-am iertat, mereu, si am gandit:
Naivă-i doamne si nu stie,
Ce greu pe suflet am mereu atunci cand mă raneste.
Dar nu!

Tu ai ales să mă alungi, de ce?
Tu oare ai stiut mereu că langă tine eu voi sta
Indiferent ce imi vei face?
Tu chiar mai crezi că eu voi sta,
Strajnic uliu veghetor asupra ta?
Tu crezi că eu as mai putea să vin mereu in urma ta?
Să stau mereu asupra ta?
Un inger bun sa-ti fiu mereu?
Tu chiar crezi ca nu te las indiferent ce spui?
Dar nu!

Te iert si te-am iertat mereu cu inima,
Dar mintea mea nu prea mai vrea inimi să-i de-a intaietate.
Un război eu port cu mine
In mine moare tot ce-a mai rămas din acel infinit,
Din acel univers de iubire ce ti-l dărui-am mereu,
Dar nu!

Eu te astept si te visez si te ador in continuare,
Căci chiar de mintea-mi controlează trupul
Inima de n-ar mai bate, eu as muri pe loc cu tot cu minte,
Si atunci intaietate are inima-mi rascoaptă,
Si totusi te-as uita pe loc de inima m-ar lăsa!
Dar inima si mintea si sufletul s-au aliat,
Si atunci eu te iubesc in continuare,
Si sper sa mai privesti la mine macar o dată.
Dar nu!

Tu nu si nu si nu si nu mereu!
Tu mă iubesti! Eu stiu,
Si simt că mă visezi cum poti,
Cand vrei să plangi, cand nu mai poti,
Cand nu mai sti pe cine vrei,
Tu vi la mine si-mi ceri umărul să plangi,
Palma să-ti mangaie obrazul,
Gura sa-ti aline dorul de iubire,
Si eu alerg si vin mereu, lafel si in acelas loc,
Dar nu!

Eu de acum căpos voi fi,
Pe tine-n ochii nu te voi privi,
Si nici o vorbă nu-ti voi spune,
Pana-n ziua in care tu la mine vei veni,
Nu ca de obicei!
Sa-ti cauti alinarea!
Ci iertare tu să-mi ceri
Cu lacrimii in ochii că-ti pare rău sa-mi spui,
Că tu cu mine vrei să fi, mereu,
Si lumea-n treaga s-o călcăm,
Cu a noastră iubire in picioare.
Cand tu vei face lucrul ăsta,
Cand ochii vei deschide,
Cand inima-ti va fi frate cu mintea,
Abea atunci la mine tu să vi,
Iar eu voi mai ceda o dată,
Si la picioare-ti voi cădea,
In brate te voi strange,
Iar tu atunci o lacrimă să versi
Pe al meu umar plecat la picioarele tale,
Si abea atunci să-mi spui,
Ce suparare ai, ce gand, ce of te mai apasă,
Iar eu palma ti-o voi da să-ti mangaie obrazul,
Umărul să plangi,
Gura-mi caldă imi va fi să-ti stingă dorul.
Că-ci indiferent ce spun, ce simt, ce vreau,
In gand si-n suflet te am mereu,
Dar vreau iertare tu să-mi ceri.
ă î ț ș â