în cruda dezprimăvărare din anul domnului 2016
ochii mi-erau mâncați ba de ciori ba de vrăbii
pomii din spatele blocului scrâșneau
din frunzele ce trebuiau să erupă să muște din lumină
soarele lăsa urme pe ziduri ca pieile de miei întinse
după argăsire
mai aveam de luat împărtășanie de la toate lunile de pe cerul de april
până la cea dinainte de Înviere
o fi ruginit Cristos pe troița noastră din sat mă întrebam
de mi-e gust atât de acru și amar din toate cele
oare mai cresc lăcrămioare în grădina nimănui
care fusese odată a mea
și cât mai rabdă pământul toate cele împerecheate
și sufletul meu de fecioară îmbătrânind
cu vălul meu de mireasă furat de merii ce nu-i voi gusta...