Picură sânge pe câmpul de rouă
Și lacrima lunecă încet pe obraz,
O prind în palmă încet, să o mângâi.
Dispare! Rămân și aștept...
O alta și-o alta-i urmează.
E oare degeaba tot ce-mi doresc?
Speranțe și vise le coc la grămadă,
Încerc să zâmbesc dar nu pot.
Nu știu ce m-oprește să-mi iau tinerețea,
Să dau de-azvârlita cu ea!
Cine-o va prinde s-o tortureze,
Așa cum și ea a fost rea.
Acum îmi rânjeste la colțuri de vârste
Și-ncearcă să-mi cânte cu glas gâjâit,
Mai vrea înc-odată să-ncerce,
Să vină la mine s-o iert.
Îi spun că-i târziu, că timpul s-a dus...
Dar ea tot insistă să zboare.
I-aș pune un lacăt și lanț la picioare,
Cheia- aș ascunde-o să nu știu nici eu
unde e!
Feriți-vă, cade! E ea...a mea tinerețe.