m-am trezit lac de sudoare, gâtul se uscase de atâta așteptare
am tușit și cuvintele ghemotocite mi-au sărit afară
se făcea că nu mai aveam cuvinte
ne obligau prin lege să ne mâncăm cuvintele
încet, încet spitalele s-au umplut de cazuri cu aceeași simptomatologie
greață, vărsături, arsuri în capul pieptului, amețeală
și medicii ridicau neputincioși din umeri
încă nu s-a inventat panaceul pentru aceste tulburări
facem și noi ce putem, tratamente homeopatice
partea cu adevărat proastă a apărut abia după o lună
tăcerea țiuia hămesită, nu mai avea măcar o fărâmă de cuvânt,
o silabă ceva care să-i sublinieze măreția
am înghițit ultimul cuvânt
iar mâna,aproape paralizată de teamă
s-a chircit sub apăsarea noilor sarcini
începând de azi ea va fi purtătorul meu de cuvânt