Domnul Craiul era dezamăgit. Înțelegea și el că Vasluiul nu este, mai ales pentru niște flăcăi căliți prin cluburile de hipsteri ale Dorobanțiului, un loc de buluceală, dar s-ar fi așteptat ca măcar din dragoste pentru el, dacă nu din responsabilitate față de familia politică pe care o prezida de atâta vreme, măcar unul din fii lui să accepte mandatul.
- Dar, bivolilor, nu credeți că ar fi momentul să începeți și voi să produceți și altceva sforăituri și alte zgomote asemănătoare cât este ziua de lungă ? continuă Craiul să îi dojenească părintește
- Ziua în care m-oi vedea pe mine prăfuindu-mi cardiganul pe la țăranii ăia o să fie vestită în prealabil de stolurile de porci înegrind cerul, în drum spre iadul în flăcări replică Tolea, fiul cel mare
- Băga-mi-aș mocasinii în fundul ăla de lume, mai mormăi și Vodea, mijlociul, în timp ce continua a extrage cu o periuță specială un fir minuscul de praf din încălțările roz
- Poate mai târziu, tătucă, știu eu mai pe la primăvară, continuă să cârtească și Prăslea, mezinul familiei
- Dar ce crezi năpârcă bărboasă că așteaptă ăia cu alegerile până îți potrivești tu pașii să nimerești Vasluiul ? În loc să ziceți bogdaproste că numai și numai din prietenie pentru mine domnul prefect Verde, șeful filialei, ferește mandatul de oportuniști și de piloși, în loc să vă bateți voi între voi pentru el, cum o mai faceți pentru vreo eșarfă, trebuie să insist eu? Vreți să schimb foaia și să vă trimit la bacalaureat, facultate, masterate sau mai știu eu ce alte nenorociri doar ca să pricepeți și voi că viața este grea și fără perspective ? mai ales dacă noi, oamenii de bine, nu ne ajutăm unii pe alții?
- Dar, tată, am auzit pe internet că în tot Vasluiul este numai un club, cu ținută obligatorie și, după cum știi eu de la trening fac eczeme, explodă în fața șantajului emoțional Tolea
- Eu am auzit că nici una de pe acolo nu se epilează și nu aș vrea să rămîn marcat pe viață de la flocii de femeie, izbucni și Vodea
- Că știi tu ce-s ăia, desigur dacă nu te uiți la barba lu fra-tu, scuipă indignat și Craiul
Numai mezinul devenise un pic încurcat de aluzia tatălui său la bacalaureat. Gândul de a relua, pentru a cincea oară, colecția prăfuită din pod de Slavici, Sadoveanu, Ion Creangă și celelalte torturi estivale, numai și numai pentru a avea parte iar de ghinion, i se părea brusc o motivație suficientă cât să accepte și un post în Botoșani, ce să mai vorbim de Vaslui, localitate aflată la numai 2 ore cu decapotabila de capitală.
- Păi tătucă, dacă e așa important pentru tine și dacă mă asiguri că nu mă pun ăia să fac nimic, m-oi duce eu, ce să fac.
- Cum să faci ceva ?! strigă disperat Craiul. Că doar vorbim de deputăție, în afară de biluțe și câte o semnătură pe vreun contract ai de fapt obligația, față de deputații viitori, să nu faci nimic.
- Așa da, mă duc eu, chiar dacă presupun că viața mea socială se poate considera încheiată.
- Nu este chiar așa fiule; uite ia de aici mărunțișul ăsta și mergi până la reprezentanță să îți alegi un bidiviu 4x4, că mârțoagele cu două locuri nu cadrează cu un tânăr om politic. Când te-or vedea lelițele de pe acolo că în loc să le duci cu japca pe tăpșan le poftești la miros de piele nouă, ai să vezi că, în ciuda căcatului ăla de bărbuță de pe față și a pălărioarei aia mirosind a pariu pierdut, o să ai parte și tu de cur de femeie.
- Dar pot să iau unul care înghite foc, tată?




Domnul președinte Verde nu era de loc mulțumit de aspectul tânărului candidat. Și dacă cele trei secretare își puteau permite să își exprime prin chicotit micile obiecții privind aspectul nevasluian al viitorului deputat, în calitatea lui de manager de campanie electorală el nu putea admite ca adversarii politici ai acestuia să mute dezbaterea politică de principii și proiecte în zona moacelor de șmecherași de București și a modalitățile adecvate de protest la adresa lor, mult mai apropiate sufletului de elector vasluian.
- Băiatule, bărbuța aia (este barbă, nu Tamara?) trebuie să dispară.
- Moșule, am zis că renunț la fular, deși așa satin italian nu a mai văzut fundătura asta de când au trecut acum 2000 romanii să organizeze etnogeneza locurilor. Am dat jos și pălăriuța și mi-am despletit și coada. Mi-am pus pantaloni albaștri și am dat hawaiana mea pe răhățișul ăsta de cămașă dar, la barbă, gata. Multe pot să îndur pentru politică, dar nu să mă sluțesc iremediabil.
Chicotitul celor trei se întețise ca o ploaie de vară.
- Nu-ți fă griji cu sluțitul, îngăimă Raluca, cea mai nurlie dintre ele, stârnind pufnitul și mai acătări în râs al celorlalte
- Dar nu faci nici trei pași pe trotuar nebătut cu lipitoarea aia păroasă pe față omule, scrâși domnul Verde, ce să mai vorbim de alte voturi decât cele ale puternicului nostru electorat din cimitire.
- Noi, femeile acestor locuri, suntem un pic mai ciudate, clipi spre tânăr Luana, cea mai sufletistă din haremul de secretare al baronului. Ne plac ori ăia bărboși, ori spânii, nu prea ne aprindem după exemplare hibride de macac cu babuin.
- De fapt, se însufleți brusc domnul Verde, uite o idee... Ce ai zice să îți spunem Spânul? Că oamenii acestor locuri care fac economie de când se știu la creme de ras, lame și alte asemănătoare, așa că au un respect deosebit, aproape mistic, pentru cei fără păr pe față, pe care îi consideră niște dandy bogați.
- Să știi, bursucel, că ”Votați Spânul” sună și foarte bine, observă Raluca.
- Dar am această podoabă pe față de când mă știu, scânci Spânul.
- Și amintirile nu o să ți le ia nimeni, îl consolă Tamara, cu mâna pe brici.
Ferchezuirea tânărului politician era aproape gata când, cu un țiuit, faxul prefecturii se puse în mișcare.
Mută de uimire Luana se zgâia fără cuvinte la hârtia albă extrsă din aparat
- Ce e fă? Întrebă prefectul
- De la președintele Roșu, al liberalilor.
- Și ce vrea ăla?
- Cică avem contracandidat în circumscripție!
O liniște adâncă cuprinse încăperea.
- Măi tu ești sigură? Cine semnează?
- Fata împăratului Roș
- Aoleu... Secretara lui favorită. Și cum îl cheamă pe nesimțit?
- Harap Alb.




Echipa de colaboratori politici era extrem de valoroasă, cum de altfel și trebuia în acest context electoral tensionat în care, de câteva săptămâni încoace, Harap Alb părea a câștiga fiecare dezbatere și fiecare întrunire.
Nici nu era de mirare. În treningul său Adibas alb, cu păhărelul de rachiu veșnic în mână și în șlapii de campanie omul știa să se adreseze ca de la om la om problemelor adevărate ale electoratului de gen masculin al urbei. Și, atunci când a fost făcut public faptul că, pentru bună purtare, omul ieșise din pușcărie după numai 2 ani, doi ani petrecuți pentru un singur moment de pasiune, viol romantic și două trei palme, firea romantică a electoratului feminin local se înclină brusc în favoarea lui și a modului sentimental și blând, dar totuși viril, de a aborda femeia.
Ceva trebuia făcut și cele mai ascuțite minți ale prefecturii taman asta discutau.
- Eu zic că este momentul să dăm un pic de căldură la prostovani, propuse Gerilă, expertul în termoficare al primăriei.
- Sigur că da, deja de acuma, în mijlocul lui decembrie, că păcura o căcăm noi, mârâi Fomilă. Și de Bobotează ce faci, tâmpilă?
- Păi aia este după alegeri, observă expertul. Și oamenii sunt rezistenți, dacă au de băut. Și parcă, de când guvernăm regiunea s-au mai împuținat bătrânii, că ăia mai cârâie iarna.
- Băgați un pic de agent termic pe conducte atunci, decise Verde.
- Mda, aici ar fi totuși o problemă, spuse iar Gerilă.
- Care?
- Păi conductele alea care trebuiau reparate s-au fisurat iar.
- Iar? Păi nu am plătit luna trecută pentru asta?
- Păi da, dar după cum știți nici măcar o firmă atât de bună cum este Gerilăcondunct nu poate asigura, pe o așa austeritate, mai mult de 10 metri de reparație temeinică pe lună
- Dacă ne apucăm să turnăm iar mălăieș în conductele lu moș Gerilă de aici până or nimeri tolomacii ăia să sape unde trebuie, nu numai că pierdem alegerile da o să ne fugărească cetățenii prin urbe, mai ales dacă iese boul ăla de Harap, interveni Fomilă. Eu zic mai bine să regândim strategia.
- Dar cum? pufni Spânul
- Păi simplu. Eu de când mă știu am observat la concitadinii noștri o disproporție semnificativă între cât ar putea să mânânce, după stomac și cât mănâncă, după portofel. Practic, după cum știți, nu poți străbate orașul pe la prânz fără să nu te sperie ghiorăitul mațelor.
- Și ce putem să le facem?
- Eu zic să facem o nebunie, fraților, continuiă Fomilă. Ce ar fi să le ducem fiecăruia, mai ales a celor care zic că votează cu noi, o mică plăsuță cu un kil, două de făină, niște ulei de rapiță de la combinat, hai două trei conserve de pește pentru nehaliți și, neaparat, în ziua alegerilor, o paranghelie cu mici, prin centru.
- Dar asta nu este mită electorală? interveni Spânul.

- Eu am o idee și mai bună, interveni Setilă după ce hohotele de râs se mai liniștiră.
- Ia zi, mormăi Verde
- După cum știți obiceiul acesta de a mânca, deși frecvent din păcate și la noi, nu este touși la fel de răspândit ca cel de a bea. Ca urmare eu zic să schimbăm abordul și să ajungem la inima vasluianului nu prin stomac, ci prin ficat.
Ovații entuziaste umplură sala.
- Dar, dragul meu, întrebă domnul Verde, de unde atâta băutură ?
- Nu avem ce face. Pierdem alegerile. Intrăm în rezerva pentru situații de urgență.
- Păi în caz de cataclism, seism, vulcan, tzunami, pandemie, atac atomic ce o să mai bea vasluianul?




Cu numai două înjurături și patru flegme, Harap Alb recunoscu cu grație înfrângerea electorală.
Natura a fost îndurătoare cu blajinul județ permițând ca, o dată prunii culeși anul următor, rezerva de situații de urgență a prefecturii să fie refăcută complet.
Lucrările de modernizare ale rețelei de termoficare au fost câștigate, și după alegeri, de Gerilăconduct, existând speranțe frumoase că în noul mandat agentul termic să fie livrat în calorifere taman până pe la sfârșitul lunii ianuarie. În plus domnul Gerilă a reșit să selecteze, prin atribuire directă, firma GerilăGaz pentru mult așteptatul proiect de extindere a sistemului de distribuție al gazelor naturale.
Setilă și Fomilă se mai cârâie uneori, la ședințele de partid, privind rolul decisiv avut în câștigarea alegerilor.
Președintele opoziției a rămas un om acru, mai ales de când secretara lui favorită, Fata Împăratului Roș a fost văzută în unul din cei mai simandicoși boscheți ai Vasluiului cu Spânul.
Cât despre acesta se pare că noua carieră politică îi priește deși apropiații zic că uneori acesta mai poate fi surprins cu ochii în oglindă mângâindu-și văduvita bărbie, dar conștient că, pentru binele concetățenilor, merită uneori să renunți până și la perfecțiunea masculină.