Grecii mai bine ar pune mâna pe cearceafuri să le sfâșie, să se înfășoare în ele, să-și pună fibule, să citească Platon pe străzi, în gura mare, să refacă școlile, porticurile... asta ar fi cu adevărat o revoluție! Nu ce face Tsipras și derbedeii ca el ...

A scrie astfel încât cititorul să se simtă împins în scaun. Ca la decolarea avionului.

Din avantajele publicării la maxima maturitate: nu te mai poți rușina de tâmpeniile debitate în tinerețe.

Pentru un anume gen de ”îmblânzire” a suprarealismului...

Din riscurile scoaterii din context: ”Recunosc însă că mi-am pus-o zilele trecute, uitându-mă la notele de la un examen...” - din frazele precedente se înțelege că era vorba despre o întrebare (Vintilă Mihăilescu, Dilema Veche, 12.02.2015)

”Vioară sunt învinșii, și copii
cu sunet dureros de dulce
când morții vin ca vii
pe viață să se culce...” (Ispășire, Nichita Stănescu)

Cu cât te avânți mai energic în viața reală, lăsând deoparte Poezia, impunându-ți mereu ținte concrete, reale, tangibile - cu atât crește și sporește în tine, ca aluatul, frica de moarte...

”Lanțul cu chei mi-a căzut din stele în creier
mi-au zornăit mințile de durere și de sunet
trupul meu tot deveni o cheie de fier,
Doamne, pentru o ușă uriașă,
la al cărei lacăt nu am cum să ajung
decât numai dacă mă ridici în brațe....” (Cheile, Nichita Stănescu)

”De pe gâtul lung de vulture cădea
Cum un ștreang de răsucit
bunica mea” (NS)

”Mâncând raza de la stele
ochii mei, burțile mele
rumegând lumina rece
albăstresc timpul ce trece...” (NS)

”Schmetterling” toată strictețea și delicatețea spiritului german, într-un singur cuvânt: fluture.

În multe magazine, sau farmacii, găsești uneori anumite obiecte decorative, miniaturi, mici tablouri, aranjamente florale, machete de peisaje de iarnă etc cu mențiunea ” Nu e de vânzare”. Nu înțeleg de ce este atât de greu de acceptat că printre semenii noștri sunt și din aceștia: care nu sunt, pur și simplu, de vânzare...

Dramedie și comeramă...

Scurt tratat antropologic despre oamenii-câh.

Nume americane: Purcell, Hoyt, Mort...

Coca Colaps

Samizdat

Șerban Pendelete

”Vocea este o substanță fonică” (dintr-un studiu de psihologie)

Conflict: conștient că la un anumit nivel de creativitate se poate ajunge DOAR prin privațiuni de ordin fizic.

Sigur că oratoria este și ea o artă. Dar o artă în care excelează superficialul, politicienii, actorii, cei care-și pot schimba de la o clipă la alta direcția gândirii, atitudinile, senzațiile, trăirile, măștile... mincinoșii (un om liber este cel care nu este nevoit niciodată să spună minciuni), seducătorii, bișnițarii... o artă care vizează și are succes la un auditoriu comod, superficial, ostenit, care se poate dispensa de gândire pentru a-și forma o convingere, care nu are nevoie decât de imagini și idei prefabricate și frumos ambalate. Orice opțiune are prețul ei: vrei să fii impresionat rapid și fără efort? Te trântești în fotoliu și manevrezi telecomanda... Cel care scrie se va adresa acelora, foarte puțini, care sunt dispuși să asculte cu adevărat, dispuși să-și ia un răgaz de gândire înainte de a-și forma o convingere....

Niște mămăligi înfierbântate, unele foarte bune chiar, cu unt, cu smântână, cu sarmale chiar, dar care în loc să iubească se organizează, de ce? Ca să câștige o bucată de pâine uscată și mucegăită căzută de la mesele îmbuibaților? Scriitorii de rând asta sunt. USR chiar asta înseamnă: Uniunea Scriitorilor de Rând.

Cu ce fel de marketing lucra Orfeu, sau Homer... Oamenii ăștia se îmbracă chiar și pe dinăuntrul sufletului după ultima modă - AUTOMATIC TRASH

Marketing: ”CUMPÃRAȚI CHIUVETELE SPARTA”

Dar noi, noi cei care am plâns în 1994 la meciul Suedia - România, ce s-a ales de sufletele noastre?

Andra cafea pervaz curent femeie serviciu fiu avertizare femeie atinsă ușor pe șold etaj 4

Eu te privesc în ochi și-njur de sting copacii...

femei ingerabile și femei îngerabile...

Biserica ca mod de externalizare a Divinului...

”Eu sunt fericirea, suspectul și mâinile unui punct...” (Silvia Bitere - de-a Coraline)

După toate belelele sufletești care mă țin departe de lumea reală, mai calc și în pata asta de ulei ars de motor de Cioran care spune: ”Nu-mi plac decât scriitorii anonimi, care au cititori puțini, dar pasionați...” etc - ce trebuie să fac de fapt cu viața mea? Perioade în care efectiv nu mai știi de ce toartă trebuie să mai apuci viața asta... care ți se dă... pur și simplu ți se dă... fără alte instrucțiuni.

Publicul e un Pitic cu P mare.

Unii își plănuiesc, alții își plăsmuiesc viața...

Faptul că o femeie despre care știu că este atrasă de mine mă privește ”cu răceală”, distantă, misterioasă etc, mi se pare o bufonerie. Faptul că nu mă privește pur și simplu cu prietenie este o jignire la adresa inteligenței mele... Probabil că în Paradis aș fi fost un afemeiat, dar Aici? Aici?

Născut în Zodia Morțișorului.

Scriitorului fotofobic Negrici, care a spus că ”Adevărul, ca și lumina, orbește”, i se răspunde cu calm: ”Adevărul, ca și lumina, vorbește”. Pa!

Deși detest folosirea gratuită a neologismelor, m-am trezit într-o conversație spunând ”Nu mi se pare fair...” Poate pentru că acest cuvânt ”cinste” și-a pierdut sensul în română, printr-o folosire excesivă și perversă. Nu pot să folosesc pentru ideea de cinste același cuvânt pe care îl folosesc politicienii sau jurnaliștii... Rostit în limba română cuvântul "cinste" are un gust acru, sălciu, stătut... ca și cum ai spune prost, cretin, tâmpit...

Mihai Gruia mi-a spus: Cei care scriu au dreptul la un fel de a doua tinerețe...

Există suflete absorbante. Sunt acele suflete care, la apropierea de un suflet supraîncărcat, preiau automat, inconștient, o parte din această suprasarcină. Sunt suflete pentru care propria minte este nevoită la eforturi supraomenești pentru a le proteja de Colaps. Coca Colaps.

- De ce ați debutat atât de târziu?
- Pentru că nu am fost pregătit pentru public. Pentru publicul ăsta pe care l-aș numi splendid... dacă aș fi actor.

Când vorbele tale de dragoste se lovesc de Omul-Zid, mai târziu te cerți, ca și cum nu le-ai fi spus niciodată... uiți.

Cașcavalul Coliva Ciobănașului.

Autogenus îmi zice. În mine zace Medicina Muncii.

Dacă ești poet nu înseamnă că trebuie să scrii poezii. Dar orice scrie un poet trebuie să fie Poezie.

Școala de durizare.
Școala de dedurizare.

1 aprilie 2015 ora 13.57 București, Zona Mihai Bravu
Pe trotuarul de vis-a vis merge în paralel cu mine și puțin în față o fată foarte frumoasă, cu un păr neobișnuit de lung, vorbind la telefon...
Pe stradă, din sens opus, se apropie în viteză o mașină de gunoi care la apropierea de fată încetinește vizibil, parcă izbită de un perete... la volan un bărbat urât de cca 50 de ani cu gâtul sucit la 90 de grade, o poziție aproape nefirească, gâtul foarte întins și fața înmărmurită, către fată... în clipa aceea mașina scoate un sunet de claxon debil, scurt, trist, răgușit, ca un strigăt de lebădă senilă...

Poate că viața e un joc de cărți în care ai dreptul de a-ți alege cărțile... un joc pe care dacă vrei să-l câștigi ești obligat să trișezi. Poți să trișezi frumos sau poți să trișezi urât... Iar dacă ai înghițit toate cărțile care ți s-au băgat pe gât și ai ajuns să te simți prea plin... poate sunt doar gazele care provoacă balonare.

Dl Grumăzescu despre versurile pe care i le-am trimis pentru Convorbiri Literare: ”Sunt așa, cam... bengoase.”

Revino la Isis care l-a iertat pe Seth!

2 aprilie 2015, cca 9.30 Moment neobișnuit în viața mea de șofer de București. Într-o intersecție aglomerată, vreau să ies de pe o străduță secundară. Trece aproape un minut în care toți șoferii care trec pe bulevardul principal se fac că nu mă văd. La un moment dat o dubă foarte înaltă, voluminoasă se oprește iar șoferul îmi face semn să trec... Îi mulțumesc cu gestul How! al pieilor roșii dar în aceeași clipă îmi dau seama că prin stânga lui, pe linia de tramvai, ar putea țâșni în orice clipă un dement... Omul se uită la mine și îmi înțelege ezitarea, cu un gest simplu și elegant privește în oglindă și-mi face semn că linia e liberă... În asemenea momente ai impresia că Eternitatea intervine pentru o fracțiune de secundă în fratele Timp...

Versuri de Bob din Lan - Bob Dylan

Dacă eu aș ști câte semne va avea eseul pe care încep să-l scriu acum...

Reclamă Sanador: ”Câștigă o naștere gratuită” - dar, pentru Dumnezeu, toate nașterile sunt gratuite... Câștigă o naștere fără sens... Nașteri gratuite

Suflete excedate, supravoltate, cu siguranțele arse, date peste cap, întoarse pe dos ca o mănușă, care din uruiala zgomotoasă a suprasolicitării se sting brusc și aterizează cu mișcări legănate, line, ca de frunză, pe apele căcatului vieții mature...

Resortul care îl determină pe om să construiască un tramvai, pentru ca mai târziu, privindu-l, să cânte: ”Măi tramvai, tramvai...!”

”Doamna Ioanide era de o vârstă cu el și demisionase de la orice veleități pasionale. Avea părul complet alb, deși tuns în chip elegant, era zveltă, cu figura distinsă și încă ferită de crispațiile senilității...” (George Călinescu, Sicriul Negru, pag 103)

Tăierea unghiilor de la picioare și aruncarea lor în magnolia înflorită din curte, la Suceava...

În cimitir, în așteptarea popii, tanti Mizea bobinează din coșul cu pomană...

PLEURAT SEJDIU (politician kosovar, semnează în Dilema Veche 16.04.2015)

Mulți îmi văd Nebunia, foarte puțini Frumusețea care mi-a provocat-o și care mi-o întreține...

Locuiesc într-o rulotă fixă: corabia fanteziei cu care călătoream copil a eșuat, pe teren stabil..., solid.

Cuvinte CONDENSATE (conțin litere obișnuite, dar parcă fiecare literă emite lucioli, noctiluci)

Rechizitoriu - refuzatoriu

... în felul în care cei care nu citesc nenorocesc viețile celor care citesc...

Am iubit munca printre oameni, până când am înțeles că e capabilă să murdărească nu doar mâinile ci și sufletele... (le travail, le sel qui conserve les âmes momies)

corporatist - porcoratist

Always give up!

Zile de primăvară al căror frig este leit frigul fantomelor... ”fiorii de groază”, spaimă, deznădejde - frigul acela este acum în București, 21 aprilie 2015, la prânz.

Poate că într-adevăr adevărul, ca și lumina, orbește, dar, într-o fază intermediară, iluminează...

Carte scremută, lună mov... către adulți: venim!

Voi adulți, bieți adulți, voi, tristețea lumii...

A visa, a încerca, a reuși să trăiești o altă viață decât cea care ți-a fost injectată în sânge...

Vile minunate, unele chiar de bun gust, cu balcoane mari, generoase, însorite, cu flori încântătoare... din care nimeni însă nu zâmbește niciodată.

”Albina rămâne pururea fecioară” (creștinortodox.ro)

Credință - adică să nu-ți consideri propria neadaptare, caducitate, înstrăinare, inaderență drept ratare - greu este să nu te temi de ce se tem ceilalți, etc...

- Hai să mai schimbăm și noi aerul...
- Da, hai să-l înlocuim cu apa...

Tablouri:
- Originea picturii (Matias de Artega) - colecția Regelui Carol I
- Înger cu craniu în mâini în ”Extazul Sfintei Magdalena” de Jose Claudio Antolinez (Colecția Regelui Carol I)
- În tabloul ”Betsabeea primind o scrisoare de la David” (școală neerlandeză, a doua jumătate a secolului XVI) Betsabeea (goală) se scarpină în talpa piciorului drept
- pictor francez Charles Chaplin - tablou Fetiță cu pisică, la MNAR

A mătrăși... cuvinte care dispar

Crema antirid cu extract de melc - există

Adulți care scuipă pe inocența copiilor lor, pentru ca aceștia să se rușineze de ea. Să devină duri, căliți etc. Strategie.

Helmuth Schmidt, interviu la 95 de ani: ”M-am înrolat voluntar pentru campania din Rusia pentru ca prietenii mei să nu râdă de mine” - Înțelepciunea este un lucru de neatins pentru individ, pentru că trebuie să fii genial și laș în același timp.
- obișnuia să cânte la pian dar acum ”muzica nu mai ajunge la mine decât ca un zgomot de fond... continuu însă să cânt pentru că știu ce aude auditoriul” - fumează țigară de la țigară.

Educație pentru educarea reflexului de situație...

Hai la Campionatul Mondial de Lupte Mentale!

Lupta dintre Dragostea de Moarte și Spaima de Viață...

Vorbim ca să n-adormim, scriem ca să nu murim...

Publicul - Instanță Supremă? Mai degrabă un Pitic, cu P mare...

Cerul și ceara

Îl sun pe tata Nuțu și îl întreb ”Ce faceți?” - Uite, zice, mă duc și eu la treabă...
El e bolnav de cancer iar ”treabă” pentru el este mersul aproape zilnic la spital pentru tratament, analize, etc...
Nu pot decât să sper că Dumnezeu ține într-un fel sau altul cont de detalii de genul ăsta...

Problemă

- Sus mâinile!
răcni jandarmul împungându-l cu arma în spinare
pe fluturele Gilette care își vedea liniștit de treabă, la locul lui,
cu aripile strânse...
Fluturele de bună credință se conformă pe loc,
decapitându-l instantaneu pe jandarm.
Să se stabilească adevăratul ucigaș...

Margareta

- Mai știi cum te cheamă?
- Nu-ți pot da un răspuns scurt și precis la această întrebare, dar dacă insiști, am să-ți mărturisesc că, dacă relația mentală și afectivă și abstractă pe care o păstrez cu poetul Nicetas, s-ar putea numi ”Maestrul și Margareta”, atunci numele meu ar fi Margareta.

Duminică 24 mai, seara, mă întorc cu bicicleta acasă de la Pădurea Băneasa, pe șoseaua Pipera. Amurg. Șoseaua pe jumătate spartă de buldozere, se circulă greu și destul de periculos, pe un singur sens, vizibilitate foarte slabă. Din sens opus apare de nicăieri o bicicletă fără far, fără stop, fără nici un fel de semnalizare, ca o fantomă. Ciclistul poartă căști audio la urechi. Ne intersectăm în dreptul unei biserici, moment în care ciclistul întoarce capul spre biserică și începe să-și facă cruci, continuând să pedaleze. Am vrut să-l avertizez în legătură cu farul, dar ținea capul întors spre biserică, cu căștile mereu pe urechi ...

De ce nu putem concepe cum un om aflat la comanda unui avion cu sute de suflete la bord poate ține neclintit mâna pe manșă, ghidând cu toată viteza avionul către zgârie nori? Pentru că nouă, creștinilor, deși mergem la biserică, deși ascultăm vorbele popilor, deși dăm bani (adică tot ce avem mai sfânt) la nașteri, nunți, înmormântări, Catedrala neamului etc, deși îl primim pe popa cu botezul în casă, de fapt nici prin cap nu ne trece să-l luăm în serios pe Isus atunci când ne vorbește despre viața de apoi, înviere etc - și asta pentru că Biserica prelucrează mesajul lui Isus astfel încât noi să credem că DOAR EL a fost capabil de reînviere, că noi suntem prea mici, prea proști ca să reînviem și că dacă cumva îndrăznim să ne gândim că am putea reînvia atunci suntem trufași, nu suntem smeriți etc. Biserica înăbușă, ca într-o pătură groasă, spusele lui Isus, pentru că, aliată cu Politica fiind, depune toate eforturile pentru a determina sufletul individual să dea TOTUL aici, în această viață. Ceea ce în lumea arabă nu pare să fie chiar așa de general valabil ca la noi, la ”creștini”. Acolo la ei există pur și simplu mai mulți oameni ABSOLUT LINIȘTIȚI LA GÂNDUL MORȚII, pentru care moartea nu are cum să fie mai rea decât viața, a căror mână nu tremură pe manșon. Pentru că chiar cred în cuvintele Profetului lor. Care, ca și al nostru, spune că există viață de apoi... și că aceasta ar putea fi chiar mai bună și mai interesantă decât cea de aici, de pe pământ.

”... memoria care se întoarce într-un fel psihopomp...” (Ruxandra Cesereanu Dilema Veche 14 mai 2015.

Un blog numit ”Cu dricul pe contrasens”

A te mândri cu propria timiditate.
A reveni la starea de rut a porumbelului.

Discuție între două țigănci florărese, pe Teiul Doamnei, 8.06.2015: Să moară copiii mei, după care adaugă: Corcoro de del madel (intraductibil?)

16 iunie 1883 - Tragedia de la Victoria Hall - 183 de copii morți în timp ce năvăleau spre o scenă pe care li se oferea jucării gratuit (Calendar 2015, Editura Alias Publishing)

Șefa Serviciului de Expertiză Medicală Brăila Ana Boală a fost luată de DNA (Hotnews, iunie 2015)

Am fost educat să cred că educația te poate salva în viață de suferință, dar nu este așa. Educația te învață cum să ASCUNZI suferința, atât.

În colț la Maica Image

Cuvântul avatar (de origine sanscrită) este prezentat în toate dicționarele românești ca fiind de origine franceză... popor de sclavi, cu reflexe de sclav

Nu te temi?

Ba da, sigur că mă tem
mă tem că într-o zi n-am să mai pot scrie
mă tem ca va fi ca în ziua asta
în care tu citești iar eu nu mai pot scrie.

Închis într-un cilindru
(Te) aștept

Să se alcătuiască o poezie irespirabilă din următoarele fragmente
să se alcătuiască un parfum inacceptabil din următoarele esențe (vezi esența din Upanișade)
- mâzgă de flori de tei plouate uscându-se la soare

O tu vis viitor
care-mi atârni la picior
ca bila cea de plumb topit...

Le mulțumim mamelor pentru viață iar mai târziu nici nu mai știm pe ce lume suntem din pricina luptei cu viața, cu demonii, cu semenii, cu frații noștri, din pricină că nu mai putem suporta viața etc... dar mulțumirile nu le retragem niciodată... și mamele rămân așa cu impresia că au făcut ceva măreț... lăudabil, onorabil etc

rever - crever

”Vă mulțămim doamne Tudore că ne cântați tătă tăcerea” (Abrud, 1980, un bătrân către Tudor Gheorghe, după concert)

”ah iubesc ghișeele acelea la care ești obligat să stai la coadă în poziția ghiocelului” (Oana Pantazi, Dilema Veche, 7 mai 2015)

La fiecare ghișeu o gheișă amabilă.

Rabindranath Tagore se întreabă: ”Am închis ușile ca să nu intre Greșeala, dar Adevărul m-a întrebat: Și eu acum pe unde intru? -”
Păi răspund simplu: Pe geam

Șeful Reprezentanței Economice și Comerciale Externe a Angolei se numește Penelopa Muilă

Cântec pentru Mama Heroină

Mersul pe bicicletă îmi prelungește viața, ca să am timp să văd, în toate amănuntele ei, nefericirea cu care au plătit semenii mei pentru o mașină...

Societatea Capitalistă Multilateral Avortată

De căutat locul în care Eminescu a strănutat pentru ultima oară...

A te face cunoscut și apreciat într-o lume dementă, debusolată, ca și curva despletită a lui Kafka, a face parte din ”cultura” ei... A ce miroase asta? Ce fel de nas?

5 iulie 2015 la prânz căutăm înfrigurați pe posturile de știri noutăți despre situația din Grecia. Ne oprim la Realitatea unde se transmite live un miting de la Chișinău pentru Unirea cu România. Dar de ce nu s-ar uni cu Grecia?

Succesul de care se bucură orice activitate de intermediar în România... admirația pentru cei care nu fac nimic, pentru inteligența șmecherilor... idealul de viață al românului este de a nu face nimic și a câștiga mulți bani... idolii lor asta sunt, cei care nu fac nimic... suflete de sclav, inimi uscate...

tu reves sau tu revezi?

”Criză acută de sudori și lăcătuși” - te trec sudorile când citești asemenea știri...

Democrație - sistemul în care cei care nu citesc decid soarta celor care citesc...

”Piersica, porumbul, s-a dus căpșuna... este în viață cireașa. Stă să se aprindă vișina... și atunci mi-a venit și ideea: SÃ FAC O LASAGNA!” (Eugen Istodor în Dilema veche)

România funcționează cu taxele tale.
România funcționează cu taxe letale.

”Să faci lucrurilor ce le face lumina” (Luiza Vasiliu citând ”un poet francez” în Dilema Veche, într-un articol despre frumusețile Veneției...)

Poate că tehnologiile moderne de comunicare ucid sufletul omenesc, dar îl și ajută cumva... ne scutesc adesea de vederea chipului celuilalt...

Arborele ginecologic.

Din modul de gândire al unora se deduce cu claritate că nici acasă la ei nu trag apa la WC după ce îl folosesc...

A da cu balena în compot
Da-v-aș întuneric să vă dau (Carmen Pleșa)

”Știu să înot exact atât cât să mă abțin să-i salvez pe ceilalți” (Jules Renard citat în Dilema)

- Sunteți scriitor?
- Știu să scriu exact atât cât să mă abțin să-i salvez pe ceilalți... (Șerban Renard)

17 iulie 2015, pe la prânz, undeva pe Str M. Sebastian din București, o fetiță (maximum 5 ani) strigă la mama ei înmărmurită, din toți rărunchii, cu fața roșie, scăldată în lacrimi: ”Nu trebuia să mă nasc, nu trebuia să mă naaaaasc!”

Scriu puțin, pentru că în general nu prea sunt de spus multe lucruri.
De pildă sfârcurile îngerului la care visai adolescent și pe care nu le-ai văzut niciodată...
la urma urmei, prin învechire carnea devine un ne-sfâr-șit prilej de plictiseală
mirosul e mereu același...

euristic - care duce, prin întrebări, la descoperirea adevărului (Socrate)

”Nu te face membru al vreunei adunări de învățați. Chiar și cei mai mari oameni, atunci când formează o societate, devin oameni de rând” (Pitagora) USR - Uniunea Scriitorilor de Rând

”În loc să golănesc pe străzi, am golănit prin cărți, prin literatură...” (actorul Șerban Ionescu)

Viața lui se tuberculează... devine un cartof

Test grilă:

În ce situație vă simțiți mai aproape de Dumnezeu:

1. Ascultând (citind) versurile ”mâna cu scoici o sun-o tu / în adormirea liniștii și-a sării..”
2. Ascultând explicațiile maicii ghid de la Sucevița ”scara lui Ion Scărarul simbolizează și granița dintre Infern și Paradis”
3. Atunci când trageți un pârț.

O scoică întinde un picior ca de balerină pe geamul de la baie.

Foaie verde Butterfly.

Unde ești?
Prin Panama, ce pana mea

”Am visat dintotdeauna la o casă în care clanțele tuturor ușilor ar fi din aur masiv, dar atât de șters și de oxidat încât nimeni nu și-ar da seama vreodată. Pasiune înconjurată doar de aciditate oxidată: acesta e luxul” (Contele de Grandsailles în romanul Chipuri Ascunse de Salvador Dali)

Unele cuvinte pot răni sufletul, altele modifica, apăra, ucide, crește - cuvântul e de aceeași natură cu sufletul? La început a fost cuvântul. Da dar sub ce formă? Rostit? Scris?

În lumea guvernată de Politică, adică în lumea de după ieșirea de sub Legea Creatorului și intrarea sub legea creaturilor, sufletele copiilor sunt zdrobite și apoi îmbrăcate în trupuri zâmbitoare, optimiste, proactive...

A scrie fără a privi tastele, ecranul
a scrie fără a privi nici măcar ecranul
lumina
și nici lumina
a scrie privind în gol...
a scrie fără a privi viața
ci trăind-o pe dinăuntru

Reprezentarea fizică a divinității (desen, pictură, sculptură etc) subevaluează rolul pe care Imaginația receptorului ar trebui să-l joace în adevărata Cunoaștere - alta decât cunoașterea științifică, dogmatică etc) - este ce încearcă să spună și Einstein cu ”Imaginația este mai importantă decât cunoașterea.. Imaginația învăluie lumea” O învăluie! Exact ce face și Dumnezeu. Îmi este cu neputință să înțeleg cum faptul că serafimii nu au ochi pe aripi și heruvimii da mă poate ajuta pe calea adevăratei cunoașteri. Sau că scândura de jos de la baza crucii lui Isus e înclinată pentru că simbolizează învierea, înălțarea... sau Platon cu schelet pe cap simbol al vieții sufletești etc, sau toaca care simbolizează chemarea lui Noe pentru animale... toate simbolurile astea ar trebui să fie INSTRUMENTE ale cunoașterii, dar în teologie ele devin OBIECT al cunoașterii și asta pentru că sunt prea multe, se înghesuie ... AKATISTO e rugăciune în genunchi sau în picioare? Maica Tatiana. E considerat ”învățat” cel care cunoaște instrumentele... dar ce face cu aceste instrumente nimeni nu știe. Capacitatea de a cuprinde atâta amar de simboluri inventate de toate mințile tulburate care s-au simțit chemate să spună tot ce le trece prin cap... cine mai are această capacitate? Studiem modurile de a studia. Obiectul studiului, scopul final, se îndepărtează cu fiecare atingere, ca un balon de heliu...

Ce ai mă, ești bigorexic?

Complex am fost, complex sunt încă!

mamele castratoare - mod de funcționare

Mingiile din magazinele de jucării, de sport, din supermarket... mă izbesc de ele ca de niște ziduri.