și ce dacă nu mai e loc pentru tălpile mele goale?
eu mă descalț
de toate câte le am înăuntru
mă descalț
îmi place sentimentul acela când ating iarba cu degetele
cine îmi poate spune acum că nu mai sunt tânără?
cine?
sunt atât de tânără încât nimic nu mă poate atinge
când îmi privesc copiii
aripi mari albe îmi cresc de lângă coloană
vorbesc cu cel mic
mami
eu desenez familia așa
mă desenez prima dată pe mine
apoi pe ea lângă mine
eu sunt așa cu o gură veselă
apoi urmezi tu
îți desenez capul cu gura veselă, apoi corpul, mâini și picioare
urmeză tati
el are un cap maaaare
râde
știi lui nu îi fac păr
el se tunde așa foarte scurt
toți ne ținem de mâini
și aripile mele se desfac
mârâie amândouă ca două pisici răsfățate
doi ochi verzi, uneori căprui
noaptea întreagă cu toate visele care au existat vreodată
toate
intră în privirea ei
desenează o pasăre cu aripi lungi, colorate
deodată ochii ei mari se deschid
acum vreau să fac o șopârlă neagră
uite așa
maaaaaami
adu-mi tuș
da, negru
șopârla de astăzi e neagră


înăuntrul meu un univers plin de pensule
puzzle
zâmbete
piese de remi
cartoane
guașă
inimi care îți unesc privirile zac sub masa din sufragerie
farfurii cu îngeri

fac ordine
nuuuuu
mami, noi vrem balet
se aude Strauss ăla mic
deodată camera lor devine o scenă din Viena
plie
sus, jos
urmărim mâinile cu privirea
acum ne întoarcem
apoi ne lăsăm în cumpănă
mami e balerină
noi suntem balerini
uite tati cum facem
pe muzica lui Strauss
nu știu exact
dar îl cheamă Strauss
da uite cum se rotește cel mai mic balerin

tălpile mele au găsit un loc
acolo e mereu verde
e mereu liniște
închid ochii, inspir tare
și tălpile mele
au din nou un loc