dimineața nu dă semne că ar avea ceva deosebit de spus
de aceea poate că nici lumea nu i-a acordat prea multă atenție
dar o bată, neobișnuită cu tăcerea și imobilsmul
își face datoria destrămând vraja

lăsați cuvintele să ajungă la mine
împreună vom spăla sângele de pe străzi și spaima din oase
sau poate că, osteniți de atâta așteptare, ne vom încolona
luând drumul către alte orizonturi imateriale

când dimineața își trage la repezeală o rochie albastră
și-și pune toate speranțele în poșeta de rafie bej
nu se mai uită la bâtele nerăbdătoare
și pleacă liniștită să moară puțin

și a fost... noapte apoi