agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-08-21 | |
fiecare amănunt contează
uită-te la mâna care pictează și la cioara care dictează ia ușor nu te grăbi că e mult încă de-a fi epic, etic și estetic am găsit un sac la petic moștenit din zmeul meu ce mi l-a dat Dumnezeu ce-ți trimit este de dar caprele și câinii mei de la stâna cu fântana și măgarul meu cu zâne darnice și zurbagii jucăușe și zglobii iubărețe și-ndrăznețe și stăpâne pe fânețe șura mea-i plină de fân și de poame pentru iarnă și de nuci și zburătoare și de cântec de izvoare scara de la șura mea coborâtă dintr-o stea nu se vede niciodată dacă-n inimă nu-i loc pentru vatra-n care-i foc foc nestins și viu și pur din albastru de azur foc albastru azuriu de sub cerul purpuriu purpuriu și viu ca știuca de se sperie năluca După câte o sărbătoare, care ținea trei zile și trei nopți, o tăiam pe arătură la prima gură de tunel unde mă ascundeam sub munte, până trecea întunericul, de vedeam iarăși lumina sclipind cărbunele-n auriu, ca penele corbului... apoi ieșeam și mă întâlneam cu nălucile, cu care mergeam și spărgeam nucile și făceam cozonaci și ruladă cu mac mult. Când ajungeam în atelier, ce lăsasem pe șevalet, cu primele tușe, sau pânza albă, le găseam semnate. Sigur că-l bănuiam pe Alexis. În dimineața aceasta, cârdul cormoranilor prinse formă de inimă. Un măgar cu coama mare și urechile de-un cot se văita: vai, nu mai pot! vorba lui Maria Neumann înțeleptului îi este destul Atunci mi-am adus aminte de masa la care descifram teoreme și căutam leme. Am dat peste pasajul acesta, în care-mi povesteai ce-ai pățit. Eram în partea-n care visul se împlinea cu mici schimbări. Priveam în urmă tot abisul și mă-ntrebam: care cărări au rătăcit de întâmplarea în care tu și eu iubeam să călărim la vânătoare. Mergeam pe unde ne ducea calul. Cu cât ne adânceam în necunoscut, cu atât vânătoarea era mai fericită. Nu de puține ori ne opream într-un peisaj fantastic, sau într-o fotografie, ca aceasta, în care, dacă nu te grăbești, deslușești... Constanța, 21 august, 2016 (din intervalul aniversării) Privind prin fereastra înghețată Emin Akî, specialist în cafea la nisip, povestitor și însuflețitor de poveste, si multe altele, de acest fel, le găsești acolo și aici acolo-n Piața Chiliei unde-și fac rondul pentru banul chiriei abdulaevele-n șalvari și șmanglitorii șperțari stau și zic din daruri primite cu pana de corb mai scriu într-o seară o vorbă de duh pescărească să crească o creastă de val cât să țină până la mal între ghilimele câteva andanele trimise din Dardanele " profesor de mare mulțumesc de răgaz de darul răbdării și ascultare ce-ți împarți generos timpul cu alții... timpul, singurul dar ce ni s-a dat prizând Infinitul mai dând un ucaz pentru poporul de melci depănând pescăruși ascultând cum cântă-n amurg valul mereu fremătând... " Marti, 23 august, 2016 (de la Baza Nautică) repet esențialul fiecare amănunt contează uită-te la mâna care pictează constructiv, intuitiv cât o scamă dintr-un tiv numai bună de motiv pentru ce și pentru cine cad acestea numai bine să rezolvi într-un cuvânt care încolțise-un gând cât o palmă de pământ pe pământul acesta am semănat toate pildele și-am înmulțit atât cât era de înmulțit restul le-am împărțit pe așteptări sau pe gări așa cum scoate armăsarul aburi pe nări Joi, 25 august, 2016 (din cele 5 pagini, lipsește una) Mă uit pe intervalul cu valul și mersul pe apă. De Sfântul Alexandru, toate s-au strâns în jurul primei fotografii. http://celcarezice.blogspot.ro/2007/03/prima-fotografie-zmeul-de-hartie.html luînd Integrala Tympului între 21 august și 30 august ca să-mi încapă toată lumea pe Scară am folosit o contracție să definesc recurența convergentă aplicând lemele dilemelor cu gestul deschis spre iubire prin urechile acului încape tot țărmul toată marea și tot arhipelagul care la început era o insulă http://celcarezice.blogspot.ro/2007/03/la-un-semn-pipa.html când m-a găsit povestea eram într-o pădure... plouase. apoi soare, într-o vâlcea cu mure. ..................... .................................. ............................................... (găsești aici mai pe larg undeva lângă catarg) Marți, 30 august, 2016 (de Sfântul Alexandru, toate la vremea lor) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate