orice peisaj dacă nu devine transcendent își pierde demnitatea
locuiesc vremuri sărmane și primul care a dat un răspuns metafizic
a fost holderlin mergând pe jos la paris
mersul pe jos la paris face bine
ați văzut pe careva făcând jogging până la paris
după care să răspundă fără măști despre suferință
ori despre noua invazie musulmană
fără săbii hangere doar mergând pe jos
sărind gardurile maghiare fundamentale
diariști notorii fără mâini
&neștiind că demmnitatea întrebării
întrece demnitatea șefilor de stat
față de care întotdeauna doar reginele
schimbă cercul și sfera se rotește zornăitor
aidoma săbiilor izbind hienele dintre cuvinte și necuvinte
cu adâncă și profundă înțelepciune
nu acesta e sensul discursului cerului pedepsitor
lumea nu se poate schimba după bunul plac
credo-ul honved este deocamdată
singurul care nu hrănește asinii sălbateci
oameni fioroși împrăștie nori albi
viziunea mea despre sublim se împleticește
mi-e teamă
în plină vară aștern pe jos mai multe pilote cosmogonice
îmbrăcând camera strâmbă proiectată de inginerul comunist
de atunci nimeni nu a mai construit drept
de atunci ideea de dreptate
nu mai e decât o reminiscență tardivă
a imperiului roman cu doi împărați
reportajele televiziunii sunt numai despre escroci
știrile despre urâciunea babilonului
vrând să-l învăț pe fiul meu noblețea
am dat cu piciorul în țepușă
am ajuns la spital nu pe drumul damascului
se aprind lumânări ortodoxe pentru crima nesăvârșită
de toate forțele văzute și nevăzute shari'a
viața se târăște perpendicular ca o șopârlă
iguană pe asfaltul cutremurat de invidia zeilor
nu pot sfărâma numele demonilor
jacques maritain a avut dreptate