criteriile mele despre lume au înflorit a doua oară
& florile al căror parfum năucește zenitul
se schimbă precum verbele și substantivele
după prostul de serviciu al acestei lumi
în care nu mi-a fost dat să mor
în satul în care am visat cai albi
am auzit mai multe înjurături mongoloide
decât a vizitat vreodată vreun român iurtele
am fost singur
crezându-mă așteptat
de un prieten grec la poarta intrării în templu
prostul de serviciu era de pază
își trăia viața în reluare
de aceea nu am vrut să-l ucid
de aceea nu am mâinile pătate de sânge
de aceea nici nu mă poate urma
nu-i pot dori sinuciderea
nu ne putem ruga pentru sinucigași
cântecul greierului face vara veșnică
nu te lasă să dormi să visezi
cum din aripa îngerului
pot izvorâ gânduri stranii
femei cu priviri de vulturoaice
mărturisindu-și păcatele
pe hârtia de turnesol a iluziei veșnice
ne tragem îndărăt ca-n mahabhartha
îngerii mușcă cerul și-l pregătesc de potop
zidurile fumurii încep să alerge după neiubiți
se apropie întoarcerea
din primul război mondial a celor o sută de soldați
zidind o biserică
foarte emoționate crucile au început să alerge după mine
aștrii își măreau sânii ca pentru supt pruncii vădanelor
zugravul de biserici a rămas agățat de bidinea
sub un peisaj mirific ale cărui reproșuri îl înving pe manole
NU ȘI MITURILE NU
încotro seacă apele &viețile noastre se rotesc deasupra vulturelui
care l-a vegheat pe caesar
&de ce caesar nu-și lasă soldații să moară învinși fiind
cum se poate întinde o tangentă perpendiculară pe viața mea sferică
din plastic genialoid fără să mă rănesc câtuși de puțin
mii de popoare au pornit asupră-mi
carmen jimenez huertas nu venim din latină
nu avem dovezi pentru limba dacilor cărora burebista le-a scos viile
pentru bretonă dalmațiană retroromană
psihicul fiind ceva foarte neregulat
forma culoarea mirosul și sunetul
despăgubirea locuințelor în care au locuit lingviștii ieșeni
alexandru phillipide care-și citea cursurile silabă după silabă
fixându-și privirile înspre o frumusețe inefabilă
,,ce frumuseÈ›e moare dacă o săruÈ›i de două ori ’’
rănit mortal de puritatea anglicană a florilor ikebana
din sufletul meu țâșnește universul
nesfârșit după ce soarele nu ne va mai lumina